Un studiu a descoperit că topirea gheții din Himalaya a fost subestimată până acum
Un nou studiu relevă faptul că pierderea de masă a ghețarilor care se termină în lacuri în Himalaya a fost subestimată în mod semnificativ, din cauza incapacității sateliților de a vedea schimbările glaciare care au loc sub apă, cu implicații critice pentru proiecțiile viitoare ale regiunii privind dispariția ghețarilor și resursele de apă.
Publicat în revista Nature Geoscience, studiul a fost realizat de o echipă internațională care include cercetători de la Academia Chineză de Științe (CAS), Universitatea de Tehnologie din Graz (Austria), Universitatea St. Andrews (Marea Britanie) și Universitatea Carnegie Mellon (SUA).
Cercetătorii au constatat că o evaluare anterioară a subestimat cu 6,5% pierderea totală de masă a ghețarilor care se termină în lacuri în zona mare a Himalayei. Cea mai semnificativă subestimare, de 10%, a avut loc în Himalaya centrală, unde creșterea lacurilor glaciare a fost cea mai rapidă. Un caz deosebit de interesant este Galong Co din această regiune, cu o subestimare ridicată de 65%.
Această omisiune a fost cauzată în mare parte de limitările imagisticii prin satelit în ceea ce privește detectarea schimbărilor subacvatice, ceea ce a dus la o lipsă de cunoștințe în ceea ce privește înțelegerea întregii extinderi a pierderii ghețarilor.
Pierderea de masă a ghețarilor a fost subestimată în mod semnificativ
Între 2000 și 2020, lacurile proglaciare din regiune au crescut cu 47% ca număr, 33% ca suprafață și 42% ca volum. Această expansiune a dus la o pierdere de masă a ghețarilor. Această pierdere nu a fost luată în considerare de studiile anterioare, deoarece datele satelitare utilizate pot măsura doar suprafața apei lacurilor, dar nu și gheața subacvatică care este înlocuită de apă.
,,Aceste constatări au implicații importante pentru înțelegerea impactului resurselor regionale de apă și a inundațiilor provocate de izbucnirea lacurilor glaciare”, a declarat autorul principal ZHANG Guoqing de la Institutul de cercetare a platoului tibetan, CAS.
Prin luarea în considerare a pierderilor de masă de la ghețarii care se termină în lacuri, cercetătorii pot evalua cu mai multă precizie bilanțul anual al masei acestor ghețari în comparație cu cei care se termină pe uscat, evidențiind astfel pierderea accelerată de masă a ghețarilor în toată regiunea mare a Himalayei, scrie EurekAlert.
Implicații pentru înțelegerea impactului resurselor de apă și a inundațiilor
Studiul subliniază, de asemenea, necesitatea de a înțelege mecanismele care determină pierderea de masă a ghețarilor și pierderea de masă subestimată a ghețarilor care se termină în lacuri la nivel global, care este estimată la aproximativ 12%, între 2000 și 2020.
,,Acest lucru subliniază importanța încorporării pierderii de masă subacvatică a ghețarilor care se termină în lacuri în viitoarele estimări ale schimbărilor de masă și în modelele de evoluție a ghețarilor, indiferent de regiunea de studiu”, a declarat co-autorul Tobias Bolch de la Universitatea de Tehnologie din Graz.
David Rounce, co-autor la Universitatea Carnegie Mellon, a remarcat că, pe termen lung, pierderea de masă de la ghețarii care se termină în lacuri ar putea continua să fie un contribuitor major la pierderea totală de masă pe parcursul secolului XXI, deoarece ghețarii cu pierderi de masă semnificative ar putea dispărea mai rapid în comparație cu proiecțiile existente.
,,Prin contabilizarea mai precisă a pierderii de masă a ghețarilor, cercetătorii pot prezice mai bine disponibilitatea viitoare a resurselor de apă în regiunea montană sensibilă”, a declarat co-autorul YAO Tandong.
Studiul a fost publicat în Nature Geoscience.
Vă recomandăm să mai citiți și:
Gheţarii din Himalaya se topesc într-un ritm alert și ar putea să dispară până în 2100
Prăbușirea ghețarului din Himalaya reprezintă doar începutul unui proces pe termen lung