Cea mai gravă boală a vertebratelor amenință amfibienii din Africa

Infecțiile cu ciuperci în masă, care conduc populații din întreaga lume aproape de colaps, nu apar doar în Science Fiction. Chitridiomicoza, cea mai gravă boală a vertebratelor din istoria înregistrată, a distrus deja sute de specii de amfibieni din întreaga lume. În mare parte din cauza acestei boli fungice, 41% dintre amfibieni sunt în prezent amenințați cu dispariția. Doar amfibienii din Africa păreau să fi fost relativ feriți de flagelul chitridiomicozei, cel puțin până acum.

Acum, un studiu din Frontiers in Conservation Science a arătat că această scăpare a fost probabil temporară: rezultatele arată că ciuperca Batrachochytrium dendrobatidis (Bd), agentul patogen care provoacă chitridiomicoza, este acum ferm stabilită în toată Africa.

• Un fenomen meteo bizar ar putea explica de ce fabricile declanșează ninsori
• Ce au descoperit cercetătorii după ce i-au învățat pe șobolani să conducă?

Poate că până acum a fost trecut cu vederea acolo, dar este probabil ca agentul patogen să se răspândească și să provoace epizootii în toată Africa în viitorul apropiat.

Amfibienii din Africa se confruntă cu o amenințare mai veche

„Arătăm că Bd a devenit mai răspândită pe continentul Africii începând cu anul 2000”, a spus Dr. Vance Vredenburg, profesor la San Francisco State University (SUA) și la Museum of Vertebrate Zoology din cadrul University of California (SUA), și autor corespondent al studiului.

„Această creștere rapidă poate semnala că scăderi și extincții legate de amfibienii din Africa ar putea avea deja loc, fără ca nimeni să știe”, spune profesorul.

Bd este o ciupercă chitridiomicidă, un grup de bază de ciuperci care produce „spori de roi” asexuați, care folosesc un flagel în formă de bici pentru a înota. Sporii Bd se dezvoltă în habitate răcoroase și umede și se înglobează și se înmulțesc în părțile bucale și pielea keratinizate ale salamandrelor, tritonilor și cecilienilor, dar în special ale broaștelor și broaștelor râioase.

Chitridiomicoza este excepțional de contagioasă, deoarece nu are nevoie de un vector animal pentru a se răspândi, în timp ce sporii pot infecta cel puțin 1.000 de specii distant înrudite. Boala ucide rar mormoloci, dar adesea ucide adulții, în care provoacă desprinderea pielii, letargie, pierdere din greutate și, în cele din urmă, stop cardiac, scrie Eurek Alert.

Un studiu care înglobează decenii întregi de date

Primele epizootii cunoscute de chitridiomicoză au avut loc la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980 în vestul Americii de Nord, la sfârșitul anilor 1990 în America Centrală și Australia și la începutul anilor 2000 în America de Sud.

Analizele genetice au arătat că, pe lângă tulpina Bd-GPL („Global Pandemic Lineage”), despre care se crede că este responsabilă pentru majoritatea epizootiilor de chitridiomicoză, astăzi există cel puțin alte patru tulpini, posibil mai puțin virulente, în Coreea de Sud, Elveția, America de Sud și Africa de Sud.

Unele specii, de exemplu broasca de trestie de zahăr și broasca-bou, par relativ imune, în timp ce există, de asemenea, dovezi că populațiile devastate anterior ar putea evolua în prezent pentru a avea un anumit grad de rezistență la agentul patogen.

Cât de afectați sunt amfibienii din Africa?

În studiul actual, Vredenburg și colegii săi au folosit pentru prima dată PCR cantitativ în timp real pentru a determina dacă 2.972 de specimene de muzeu au fost infectate cu vreo tulpină cunoscută de Bd. Acestea au fost colectate din Camerun, Etiopia, Kenya, Lesotho, Tanzania și Uganda între 1908 și 2013 și au fost păstrate la California Academy of Sciences, la Museum of Vertebrate Zoology din Berkeley și la Museum of Comparative Zoology al Harvard University.

Cercetătorii au testat pentru infecția cu Bd și tampoanele cutanate de la 1.651 de amfibieni vii prinși între 2011 și 2013 în Burundi, Guineea Ecuatorială, Camerun și Republica Democratică Congo. În cele din urmă, ei au căutat prin literatura științifică între 1852 și 2017 înregistrări ale prezenței sau absenței infecției vizibile cu chitridiomicoză la toți amfibienii din Africa. În total, studiul a analizat tiparele prezenței agenților patogeni la peste 16.900 de amfibieni.

În acest studiu, oamenii de știință prezintă estimări pentru prevalența infecției cu Bd de-a lungul timpului pentru Africa per ansamblu, în țări individuale și pe regiuni.

Rezultatele arată că cel mai vechi amfibian Bd-pozitiv din setul de date datează din 1933 din Camerun. Prevalența infecției în Africa în ansamblu a rămas sub 5% pentru fiecare deceniu între anii 1930 și 2000. Dar în anul 2000, prevalența infecției a crescut brusc la 17,2% și a crescut în continuare la 21,6% în anii 2010.

Numerele sunt îngrijorătoare

În țările pentru care sunt disponibile mai multe date, cum ar fi Camerun, Kenya, Guineea Ecuatorială și Burundi, această creștere de după anul 2000 a prevalenței a fost și mai pronunțată: de exemplu, până la 73,7% din probe au fost infectate în Burundi.

O excepție a fost Africa de Sud, unde au fost găsite probe pozitive încă din 1943, iar prevalența infecției a fost relativ constantă (aproximativ 23,3%, incluzând tulpina locală Bd-CAPE) din anii 1970 până la sfârșitul studiului.

Ipoteze pentru răspândirea agentului patogen

Autorii concluzionează că, începând cu anul 2000, a existat o creștere în mare măsură trecută cu vederea, dar majoră a prevalenței Bd, care reprezintă o nouă amenințare pentru amfibienii din Africa. Regiunile cele mai expuse riscului sunt estul, centrul și vestul Africii.

„Nu știm cu exactitate de ce schimbarea pare mai evidentă în jurul anului 2000 în Africa, adică mai târziu decât pe alte continente. Acest lucru s-ar putea datora întâmplării”, a spus Vredenburg.

„Dar există și o ipoteză că stresul indus de schimbările climatice ar putea face amfibienii mai susceptibili la agenți patogeni sau că clima s-ar putea schimba astfel încât învelișul climatic pentru agentul patogen devine din ce în ce mai comun. Este probabil ca o creștere a călătoriei aeriene a oamenilor și a mărfurilor să fie, de asemenea, un vinovat”, spune cercetătorul.

Cum putem salva amfibienii din Africa?

„Primul lucru care trebuie făcut este că trebuie să aflăm dacă amfibienii din zonele pe care le-am identificat ca fiind cu prevalență ridicată a Bd se confruntă cu epizootii. Ceea ce avem nevoie este o imagine dinamică a interacțiunii patogen-gazdă”, a spus Vredenburg.

„Eliminarea acestui agent patogen microscopic în sălbăticie nu este posibilă, dar știm că, dacă sunt ajutate, multe specii gazdă pot supraviețui. Deoarece acest agent patogen pare să fie mutat la nivel global de oameni, avem un imperativ moral să ne implicăm și să încercăm să-l gestionăm și să-l atenuăm ori de câte ori este posibil”, a concluzionat el.

Vă recomandăm să citiți și

Un studiu arată ce viteză a vântului pot suporta diferite specii de păsări marine

Cel mai rar și mai scump metal prețios nu este aurul!

Cum sunt protejate zebrele de dungile care le acoperă întreg corpul?

De la morbiditate la putere și protecție: ce semnificații au vulturii în diferite culturi ale lumii?