Cu gâturi lungi, fără pene și cu priviri severe, vulturii sunt o țintă ușoară pentru frica și repulsia oamenilor. În cărți și filme, vulturii apar de obicei ca o prevestire a lucrurilor rele ce vor urma. Și sunt adesea folosiți pentru a descrie pe cineva care profită de pe urma nenorocirii altora.
Dar vulturii ar trebui să fie sărbătoriți, mai degrabă decât temuți. Aceste păsări sunt mai mult decât niște vestitori ai morții. Sunt un simbol al speranței și al norocului în locuri precum Ghana, Chile și Tibet, putând chiar să avertizeze asupra schimbărilor de mediu și a activităților ilegale, potrivit Phys.org.
Nu poate fi negat faptul că vulturii sunt „pe urmele” morții. Dar acesta este un lucru bun. Un grup de vulturi poate curăța un leș în 20 de minute, ceea ce înseamnă că rămășițe ale animalului mort nu sunt lăsate să devină un loc de reproducere pentru agenții patogeni. Acest proces de reciclare este vital în reducerea răspândirii bolilor, inclusiv a celor care pot fi transmise între animale și oameni.
Un studiu efectuat în Kenia a descoperit că, în locurile în care vulturii erau absenți, leșurile deveneau adesea puncte fierbinți pentru infecție. Studiul a constatat că leșurile se descompuneau de trei ori mai lent atunci când vulturii nu se hrăneau din acestea. Și, datorită vederii lor perspicace și abilităților de zbor, vulturii pot vedea mai repede un cadavru decât prădătorii tereștri.
Însă, în cazul în care aceste toxine sunt deosebit de periculoase, vulturii care s-au hrănit cu cadavrul plin de substanțe chimice pot avea dificultăți în a se reproduce, se pot îmbolnăvi sau pot muri. În acest fel, declinul vulturilor ar putea pune în evidență poluanții din mediu care pot fi dăunători pentru multe alte specii, inclusiv pentru oameni.
De exemplu, diclofenaculul, un medicament antiinflamator utilizat pe scară largă la animale, poate ucide vulturii chiar și în cantități mici. Acesta a fost interzis în unele țări din Asia de Sud.
Substanțele chimice nocive au fost o cauză majoră a prăbușirii populațiilor de vulturi în Europa, Africa și Asia.
Unii oameni asociază vulturii cu morbiditatea, întunericul și lăcomia. Dar de-a lungul istoriei, în multe culturi, vulturii au avut o valoare spirituală și simbolică. Nekhbet, zeița vultur, era protectoarea Egiptului Superior și reprezenta protecția cu aripile sale mari.
Condorii, o specie de vultur întâlnită în America, au fost reprezentați în opere de artă din regiunea andină din America de Sud încă din anul 2500 î.Hr. Aceștia au fost mult timp asociați cu puterea, tăria și înțelepciunea. Astăzi, condorii sunt încă văzuți ca fiind spiritul Anzilor de către popoarele indigene și reprezintă pasărea națională a Boliviei, Chile, Columbiei și Ecuadorului.
În alte culturi, vulturii sunt văzuți ca un totem (un animal care funcționează ca o emblemă a unei familii sau a unui clan). De exemplu, totemul unui clan din zona tradițională Akan din Ghana este un vultur, care simbolizează calmul și răbdarea.
Fauna sălbatică este în declin într-un ritm alarmant la nivel global și, în calitate de conservator al faunei sălbatice, este ușor să te simți deznădăjduit. Dar o singură specie de vulturi ne amintește cu tărie că eforturile de conservare pot schimba soarta speciilor aflate pe cale de dispariție.
În anii 1980, mai rămăseseră doar 22 de condorii californieni în sălbăticie. Acești ultimi vulturi au fost capturați și duși în captivitate, iar în 1987 specia a fost declarată dispărută în sălbăticie. Dar programele intensive de conservare au dus la reintroducerea condorilor californieni în California, Arizona și Baja California, Mexic.
În prezent, există cel puțin 200 de adulți în sălbăticie. Această pasăre incredibilă încă îi ia prin surprindere pe oamenii de știință. Spre exemplu, condorii californieni se pot reproduce fără a se împerechea.
Fosile antice dezvăluie singurul vultur din Lumea Veche descoperit în Australia
Diversitatea păsărilor a crescut în pădurile arse grav din sudul munților Apalași
Păsările urbane preferă copacii nativi, arată un studiu pe termen lung
Pasărea Dodo ar putea fi „readusă la viață” printr-o tehnică ingenioasă de editare genetică