Animalele interacționează mai des în mediile în care trăiesc și oamenii

Prezența și influența oamenilor în habitate schimbă modul în care animalele interacționează, aducându-le împreună mult mai frecvent decât se întâmplă în locurile mai sălbatice, arată un nou studiu.

Cercetătorii de la Universitatea din Wisconsin-Madison din SUA au folosit fotografii făcute cu ajutorul a 2.000 de camere – capcană ca să determine proximitatea în spațiu și timp a animalelor din specii variate. Timpul între apariția pe cameră a diferitelor specii a fost semnificativ mai scurt în zonele apropiate activității umane, fapt ce a dus la concluzia că este probabil ca animalele să interacționeze mai des când sunt oameni prin preajmă, potrivit Phys.org.

• Un fenomen meteo bizar ar putea explica de ce fabricile declanșează ninsori
• Ce au descoperit cercetătorii după ce i-au învățat pe șobolani să conducă?

Cercetarea a fost publicată recent în Proceedings of the National Academy of Sciences. Aceasta susține ipoteza comprimării, adică ideea că activitatea umană care se intensifică reduce spațiul și timpul pe care animalele îl împart, acestea ajungând să trăiască mai aproape unele de celelalte și să fie mai predispuse să se întâlnească unele cu altele. O altă ipoteză, cea a expansiunii, prezice mai puține interacțiuni, deoarece unele tipuri de animale (cum ar fi prădătorii) sunt strămutate în mod disproporționat de oameni.

Transformarea multor zone de către oameni a dus la pierderea habitatelor

În timp ce nu orice specie este deranjată de activitatea umană, veverițele și căprioarele, în special, prosperă în apropierea oamenilor, un lucru este clar: animalele care doresc să evite contactul cu oamenii trebuie să se mulțumească cu mai puțin spațiu.

„Am transformat peste 40% din suprafața terestră a Pământului în scopuri antropice, peisaje urbanizate, peisaje agricole. Ne putem gândi la asta ca la o pierdere majoră a habitatului pentru multe specii”, spune Ben Zuckerberg, coautor al studiului și profesor de ecologie forestieră și a vieții sălbatice la UW-Madison.

Timpul, factorul decisiv

Gilbert a extras aproape 800.000 de fotografii cu animale din arhiva Snapshot Wisconsin, atribuind fiecăreia dintre cele aproape 2.000 de locuri ale camerelor de luat vederi un rating pentru nivelul de perturbare umană pe o rază de cinci kilometri.

Cercetătorii au grupat, de asemenea, 18 specii observate în 74 de perechi și le-au catalogat în funcție de probabilitatea ca o întâlnire să se transforme în acțiune violentă, de la perechi cu antagonism scăzut, cum ar fi sconcșii și iepurii, la perechi cu antagonism ridicat, cum ar fi cerbii și coioții. Apoi, echipa a măsurat timpul dintre aparițiile la locurile camerelor de luat vederi individuale ale unui animal.

„Timpul de separare este indicatorul nostru pentru o întâlnire. Dacă o cameră captează o veveriță, iar un minut mai târziu captează un coiot, este mai probabil ca aceste două animale să interacționeze decât dacă ar fi fost vorba de o veveriță și apoi, trei săptămâni mai târziu, un coiot”, spune Gilbert.

O perspectivă a impactului uman asupra biodiversității

Cercetătorii speră că munca lor îi va ajuta pe oameni să înțeleagă impactul larg pe care îl au în schimbarea nu numai a numărului de animale și a dimensiunii habitatului.

„Chiar dacă este vorba doar de animalele din curtea ta, din împrejurimile tale, din cartierul tău, sper că acest lucru încurajează gândirea în ce privește impactul nostru ca oameni asupra acestor dimensiuni invizibile ale biodiversității”, spune Zuckerberg.

Vă mai recomandăm și:

Un studiu recent arată cât de benefică poate fi vânătoarea pentru animalele sălbatice

Un studiu arată că unii oameni pot înțelege sunetele emise de animale

Oamenii de știință ar fi descoperit prima extincție în masă a animalelor de pe Pământ

De ce își ling animalele rănile?