Cantitatea totală de microplastice de pe fundul oceanelor s-a triplat în ultimele două decenii, cu o progresie care corespunde tipului și volumului de consum de produse din plastic de către societate.
Aceasta este principala concluzie a unui studiu elaborat de Institutul de Știință și Tehnologie a Mediului din cadrul Universității Autònoma de Barcelona (ICTA-UAB) și de Departamentul de Mediu Construit al Universității din Aalborg (AAU-BUILD), care oferă prima reconstrucție de înaltă rezoluție a poluării cu microplastice din sedimentele obținute în nord-vestul Mării Mediterane.
În ciuda faptului că fundul mării este considerat ca fiind locul final pentru microplasticele care plutesc la suprafața mării, nu se cunoaște evoluția istorică a acestei surse de poluare în compartimentul sedimentar și, în special, rata de sechestrare și de îngropare a microplasticelor mai mici pe fundul oceanului.
Acest nou studiu, publicat în revista Environmental Science and Technology, arată că microplasticele sunt reținute nealterate în sedimentele marine și că masa de microplastice sechestrată în fundul mării, imită producția globală de plastic din 1965 până în 2016.
„Concret, rezultatele arată că, începând cu anul 2000, cantitatea de particule de plastic depusă pe fundul mării s-a triplat și că, departe de a scădea, acumularea nu a încetat să crească, mimând producția și utilizarea globală a acestor materiale”, explică cercetătoarea ICTA-UAB Laura Simon-Sánchez.
Cercetătorii explică faptul că sedimentele analizate au rămas nealterate pe fundul mării de când au fost depuse, cu zeci de ani în urmă.
„Acest lucru ne-a permis să vedem cum, începând cu anii 1980, dar mai ales în ultimele două decenii, a crescut acumularea de particule de polietilenă și polipropilenă provenite din ambalaje, sticle și filme alimentare, precum și de poliester din fibre sintetice din țesăturile de îmbrăcăminte”, explică Michael Grelaud, cercetător ICTA-UAB.
Cantitatea acestor trei tipuri de particule ajunge la 1,5 mg per kilogram de sedimente colectate, polipropilena fiind cea mai abundentă, urmată de polietilenă și poliester, scrie EurekAlert.
În ciuda campaniilor de sensibilizare cu privire la necesitatea de a reduce plasticul de unică folosință, datele din înregistrările anuale ale sedimentelor marine arată că suntem încă departe de a realiza acest lucru. Politicile la nivel global în acest sens ar putea contribui la ameliorarea acestei probleme grave.
Deși microplasticele mai mici sunt foarte abundente în mediul înconjurător, constrângerile legate de metodele analitice au limitat dovezile solide privind nivelurile de microplastice mici în studiile anterioare care au vizat sedimentele marine.
În acest studiu, s-a investigat starea de degradare a particulelor îngropate și s-a constatat că, odată prinse în fundul mării, acestea nu se mai degradează, fie din cauza lipsei de eroziune, de oxigen sau de lumină.
„Procesul de fragmentare are loc mai ales în sedimentele de pe plajă, la suprafața mării sau în coloana de apă. Odată depus, degradarea este minimă, astfel încât materialele plastice din anii 1960 rămân pe fundul mării, lăsând acolo semnătura poluării umane”, spune Patrizia Ziveri, profesor ICREA la ICTA-UAB.
Carota de sedimente investigată a fost colectată în noiembrie 2019, în cadrul unei expediții care a mers de la Barcelona până la coasta Deltei Ebro, în Tarragona, Spania. Grupul de cercetare a selectat Marea Mediterană de vest ca zonă de studiu, în special Delta Ebro, deoarece râurile sunt recunoscute ca puncte fierbinți pentru mai mulți poluanți, inclusiv microplastice.
Un studiu arată că plouă cu microplastice, iar oamenii au subestimat fenomenul
Microplasticele ajung întotdeauna în râurile din apropierea comunităților umane
Balenele înghit microplastice într-un număr îngrozitor de mare
Microplastice descoperite pentru prima dată în carnea, laptele și sângele animalelor din ferme