O nouă cercetare dezvăluie că animalele care percep timpul cel mai rapid sunt cele de dimensiuni mici, cele care pot să zboare sau prădătorii marini.
Studiul, care este cel mai mare de acest gen de până acum, a analizat rata cu care peste 100 de animale percep schimbările din lume, fenomenul fiind cunoscut și drept percepție temporală.
Cercetătorii au constatat că animalele cu un stil de viață accelerat au sisteme vizuale care pot detecta schimbările la viteze mari, potrivit EurekAlert.
Specii precum muștele și libelulele au fost capabile să detecteze schimbările la cea mai mare rată, cu o vedere care putea suporta 300 de hertzi, semnificativ mai rapid decât oamenii, care pot vedea cu o frecvență de 65 de hertzi.
În cazul vertebratelor, cei mai rapizi ochi aparțin unor păsări cunoscute drept muscari (Muscicapidae), care ar putea să vadă cu o frecvență de 146 de hertzi. Somonul a fost înregistrat la 96 de hertzi, iar câinii la 75 de hertzi. Ochii a căror mișcare a fost cea mai lentă au aparținut stelelor de mare Acanthaster planci, cu o frecvență de 0,7 hertzi.
„Vederea rapidă ajută o specie să perceapă schimbările din mediul înconjurător. O percepție atât de detaliată asupra schimbărilor este foarte utilă dacă te miști rapid sau trebuie să identifici cu precizie traiectoria unei prăzi în mișcare. Privind o gamă atât de largă de animale, de la libelule la stele de mare, concluziile noastre arată că percepția unei specii asupra timpului este legată de cât de rapid se schimbă mediul său înconjurător. Asta poate să ajute la înțelegerea interacțiunilor prădător-pradă sau a modului în care fenomene precum poluarea luminoasă pot afecta unele specii mai mult decât altele”, a explicat dr. Kevin Healy.
O constatare surprinzătoare a cercetării este că mulți prădători tereștri au o percepție asupra timpului relativ înceată în comparație cu prădătorii acvatici.
„Credem că această diferență se poate datora faptului că, în mediile acvatice, prădătorii își pot ajusta continuu poziția atunci când se năpustesc asupra prăzii, în timp ce, în mediile terestre, prădătorii care se năpustesc asupra prăzii, cum ar fi un păianjen săritor, nu pot face ajustări după ce s-au lansat”, a declarat dr. Kevin Healy.
Nu toate animalele au o percepție temporală rapidă, deoarece aceasta este „costisitoare” din punct de vedere energetic și este limitată de rapiditatea cu care se pot reîncărca neuronii asociați celulelor retinei.
Animalele care nu au nevoie de o vedere rapidă folosesc această energie pentru alte nevoi, cum ar fi dezvoltarea sau reproducerea. Variațiile privind percepția timpului apar, de asemenea, în cadrul speciilor, inclusiv la oameni.
Aceste rezultate preliminare vor fi prezentate la reuniunea anuală a Societății Ecologice Britanice din Edinburgh, Scoția, de către dr. Kevin Healy de la Universitatea din Galway.
Cum știm că timpul există cu adevărat?
Un studiu arată că unii oameni pot înțelege sunetele emise de animale
Bacteriile rezistente la antibiotice se pot răspândi între animale, oameni și mediul înconjurător