Ne vine să credem sau nu, caracatițele obișnuiesc să arunce diferite materiale una în cealaltă din varii motive, precum curățenia în cuib sau transmiterea unui mesaj de comunicare.
Caracatițele sunt vietăți acvatice solitare, în special atunci când vânează hrană – acestea mănâncă, uneori, diverse resturi și se întâmplă chiar să aibă episoade canibalice. Pe lângă aceste reacții, se pare că ele mai dau dovadă de un alt comportament antisocial: propulsează jeturi de nămol și aruncă alge sau scoici.
Oamenii de știință care au studiat Octopus tetricus, cea mai comună specie de caracatiță din Sydney (Australia) au filmat cefalopodele în timp ce adunau diferite resturi cu tentaculele din față și le azvârleau la mare distanță de corpul lor cu ajutorul unui jet de apă puternic eliberat cu ajutorul brațelor din spate, care au funcționat în această situație ca un sifon.
În vreme ce echipa de specialiști care au participat la cercetare subliniază că aceste reacții par a fi modalitatea caracatițelor de a face ordine în cuib sau de a scăpa de scoicile cu care s-au hrănit, se ridică o altă teorie. Autorii studiului au descoperit că aceste creaturi acvatice folosesc diferite obiecte și le aruncă spre alte caracatițe în mod voit. Peter Godfrey Smith, primul coordonator al studiului de la Universitatea din Sydney, spune că un astfel de comportament este cel puțin surprinzător.
„Aruncarea – sau propulsarea ori proiectarea – obiectelor adunate și ținute la păstrare este rar întâlnită în regnul animal. Pentru a azvârli un material, chiar și la distanțe scurte, este o acțiune neobișnuită sub apă și destul de dificil de efectuat”, a spus profesorul, potrivit The Guardian.
Godfrey Smith și colegii lui au filmat, în anul 2015, mai mult de 20 de ore în apele Golfului Jervis din New South Wales (Australia) și au surprins comportamentul a zece caracatițe. Potrivit concluziilor prezentate, atât masculii, cât și femelele au efectuat astfel de „aruncări”. Pe de altă parte, raportul citat subliniază că femelele aruncă obiecte mai des decât masculii.
Iar din 102 aruncări semnalate în cele peste 20 de ore de filmări, 32% aveau drept motiv curățenia cuibului, iar 8% dintre aceste episoade au apărut imediat după ce caracatița respectivă s-a hrănit.
La fel de interesant este faptul că 53% din aruncările înregistrate au survenit într-un interval de maximum 2 minute după ce o caracatiță a interacționat cu alta – chiar dacă se luptau, împerecheau sau încolăceau.
Toate datele indică faptul că aceste lovituri vin în mod deliberat.
„Sunt foarte convins de faptul că mare parte din acțiuni are drept motiv o afirmare a ideii de spațiu personal. În mai multe cazuri identificate, femelele au aruncat cu obiecte în masculi care s-au apropiat de acestea pentru a se împerechea. Dar au fost și cazuri în care o femelă a aruncat materiale în alte femele”, mai spune profesorul.
O mănușă inspirată de caracatițe poate ajuta oamenii să apuce lucruri sub apă
Caracatițele se autodistrug după împerechere, iar cercetătorii au găsit o posibilă cauză
Fosila unei caracatițe sugerează că acestea ar fi existat cu mult înaintea dinozaurilor