Dropia își tratează singură bolile folosind plante din medicina tradițională

Dacă vezi o dropie (Otis tarda) în sălbăticie, este puțin probabil să o uiți. Masivă, colorată și imposibil de confundat, este cea mai grea pasăre zburătoare, cu cea mai mare diferență de dimensiune între sexe. Masculii de dropie se adună în locuri alese pentru a prezenta un spectacol audiovizual pentru femelele aflate în vizită, care își aleg un partener în funcție de aspectul său și de calitatea prezentării sale. În plus, dropia se auto-tratează cu plante din medicina tradițională.

Un studiu din Frontiers in Ecology and Evolution sugerează că dropiile fac un lucru interesant: caută în mod activ două plante cu compuși care pot ucide agenții patogeni.

• Un fenomen meteo bizar ar putea explica de ce fabricile declanșează ninsori
• Ce au descoperit cercetătorii după ce i-au învățat pe șobolani să conducă?

Ele pot fi astfel un exemplu rar de pasăre care folosește împotriva bolilor plante din medicina tradițională.

Dropiile se tratează cu plante din medicina tradițională

„Aici arătăm că dropiile preferă să mănânce plante cu compuși chimici cu efecte antiparazitare in vitro”, a spus dr. Luis M Bautista-Sopelana, cercetător la Muzeul Național de Științe Naturale din Madrid, Spania, și prim autor al studiului.

„Dropiile caută două specii de buruieni care sunt folosite și de oameni în medicina tradițională. Arătăm că ambele conțin compuși antiprotozoare și nematicizi (adică, ucid viermii), în timp ce a doua conține și agenți antifungici”, a declarat coautoarea dr. Azucena Gonzalez-Coloma, cercetătoare la Institutul de Științe Agricole din Madrid.

Se suspectează că automedicația la animale are loc, cu un grad mai mic sau mai mare de încredere, la animale diverse precum primatele, urșii, căprioarele, elanii, papagalii macaw, albinele și musculițele de oțet.

Dar este dificil să se dovedească fără îndoială la animalele sălbatice, a menționat Bautista-Sopelana: „Nu putem face comparația între tratamente de control și experimentale. Iar studiile dublu-orb sau studiile doză-efect, pași obligatorii în medicina umană sau veterinară, sunt în mod evident imposibile la animalele sălbatice”.

De ce este important acest comportament al dropiilor?

Dropiile, clasificate ca „Vulnerabile” pe Lista Roșie a Speciilor Amenințate întocmită de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, se reproduc pe pajiști din vestul Europei și nord-vestul Africii până în Asia Centrală și de Est.

Aproximativ 70% din populația lumii trăiește în Peninsula Iberică. Femelele rămân în mod obișnuit fidele pe viață (10-15 ani) zonei de origine unde au eclozat, în timp ce după dispersare, masculii revin în același loc de împerechere an de an.

Rămânând (și mai important, defecând) în aceeași zonă pentru perioade prelungite, riscă să se reinfecteze. Iar masculii au nevoie de o rezistență excepțională în timpul sezonului de împerechere, care este de așteptat să le afecteze drastic sistemul imunitar, notează Phys.org.

„În teorie, dropiile de ambele sexe ar putea beneficia de pe urma căutării de plante din medicina tradițională în sezonul de împerechere, când bolile cu transmitere sexuală sunt comune, în timp ce masculii care folosesc plante cu compuși activi împotriva bolilor ar putea părea mai sănătoși, mai viguroși și mai atractivi pentru femele”, spune Gonzalez-Coloma.

Ce plante din medicina tradițională s-au găsit în excrementele de dropie?

Unii dintre membrii prezentei echipe de cercetare au studiat dropii încă de la începutul anilor 1980, în principal în regiunile Madrid și Castilia-Leon, Spania. Ei au colectat un total de 623 de excremente de la femele și masculi, inclusiv 178 în timpul sezonului de împerechere din aprilie.

La microscop, ei au numărat abundența de rămășițe recunoscute (țesut din tulpini, frunze și flori) a 90 de specii de plante care cresc local și despre care se știe că fac parte din meniul dropiei.

Rezultatele au arătat că două specii sunt mâncate de dropii mai des decât era de așteptat: macul de câmp (Papaver rhoeas) și iarba șarpelui (Echium plantagineum).

„Dropiile selectează macii și iarba șarpelui în principal în sezonul de împerechere, în aprilie, când consumul lor de energie este cel mai mare. Iar masculii, care în aceste luni își petrec o mare parte din bugetul lor de timp și energie pentru expunerea sexuală, îi preferă mai mult decât femelele”, a conchis Bautista-Sopelana.

Ce efecte au aceste plante asupra dropiilor?

Dintre aceste două specii, prima este evitată de bovine și este folosită în medicina tradițională ca analgezic, sedativ și întăritor imunitar. A doua este toxică pentru oameni și bovine dacă este consumată în cantități mari. Cele două plante au și valoare nutritivă: acizii grași abundă în semințele de mac, în timp ce semințele de iarba șarpelui sunt bogate în uleiuri comestibile.

Autorii au izolat compușii solubili în apă și în grăsimi din ambele specii și au determinat identitatea lor chimică prin cromatografie gazoasă-spectrometrie de masă (GC-MS) și cromatografie lichidă-spectrometrie de masă (HPLC-MS).

Oamenii d eștiință s-au concentrat pe lipide, uleiuri esențiale volatile și alcaloizi, produși de multe plante ca apărare împotriva ierbivorelor. De exemplu, au descoperit că macii de câmp sunt bogați în alcaloizi bioactivi, cum ar fi rhoeadine, rhoeagenine, epiberberina și canadina.

Autorii au testat apoi activitatea fracțiilor moleculare izolate împotriva a trei paraziți comuni ai păsărilor: protozoarul Trichomonas gallinae, nematodul (viermele parazit) Meloidogyne javanica și ciuperca Aspergillus niger.

Rezultatele arată că extractele din ambele plante sunt foarte eficiente în inhibarea sau uciderea protozoarelor și a nematodelor in vitro, în timp ce iarba șarpelui este, de asemenea, moderat activă împotriva ciupercilor.

Munca cercetătorilor nu se încheie aici

Autorii ajung la concluzia că dropiile sunt candidații de bază pentru păsările care caută anumite plante pentru a se automedica. Dar sunt necesare mai multe cercetări, avertizează ei.

„Dovada supremă a automedicației necesită protocoale experimentale dezvoltate în științe biomedicale, veterinare și farmacologice”, a spus Bautista-Sopelana.

„Până atunci, ne continuăm munca de teren. De exemplu, cuantificarea prevalenței rămășițelor de maci, de iarba șarpelui și de agenți patogeni în excrementele diferitelor populații de dropii ar putea falsifica ipoteza noastră de automedicație la această specie”, a concluzionat el.

Vă recomandăm să citiți și:

Cel mai singuratic copac din lume ar putea oferi noi informații despre climă

Ferigile au furat ADN de la alte organisme, au descoperit cercetătorii

Cercetătorii au găsit un recif de corali în deșert și este uriaș

Întregul lanț trofic se prăbușește, avertizează cercetătorii!