Albinele pot trăi mai mult dacă oamenii au mai multă grijă de plante, potrivit unui nou studiu publicat în revista Ecology. Cercetătorii de la Universitatea din Massachusetts (UMass) Amherst folosesc vopsea fluorescentă, pipete, corturi, pensete și foarfece ca să urmărească conexiunea în trei direcții dintre plante, agenți patogeni și albine.
Noi cercetări publicate în revista Ecology arată în mod concludent că anumite trăsături fizice ale florilor afectează sănătatea bondarilor prin transmiterea unui agent patogen dăunător numit Crithidia bombi. În special, cercetarea realizată de oamenii de știință de la UMass Amherst arată că lungimea corolei unei flori sau petalele acesteia afectează modul în care acest agent patogen este transferat de la o albină la alta.
Acest fapt înseamnă, potrivit cercetătorilor, că anumite excremente provenind de la albine rămân în interiorul florii și în calea următoarelor albine, aflate în căutarea nectarului.
Oamenii de știință au tras recent alarma cu privire la „apocalipsa insectelor” sau moartea masivă a gândacilor din lume. Conform unor estimări, în ultimii 50 de ani a avut loc o scădere cu 75% a insectelor la nivel mondial. Printre numeroasele implicații ecologice ale acestei „apocalipse” se numără dispariția speciilor polenizatoare, dintre care unii oameni de știință estimează că au murit cu 90% în SUA, în ultimii 20 de ani.
Deși există multe motive care explică dispariția insectelor, inclusiv pierderea habitatului sau utilizarea pesticidelor, o cauză este, de asemenea, devastarea provocată de agenții patogeni. Pentru bondari, un parazit numit Crithidia bombi, transmis adesea prin excrementele albinelor, a fost un dezastru larg răspândit.
O încercare populară de salvare a albinelor a fost plantarea grădinilor polenizatoare.
„Încercăm să adunăm informații despre modul în care trăsăturile florilor influențează sănătatea polenizatorilor, astfel încât să putem gândi dincolo de informațiile particulare ale speciilor. În acest fel, am putea fi capabili să generalizăm între specii care au trăsături similare și astfel să ajutăm la luarea deciziilor privitoare la plantare”, a afirmat Jenny Van Wyk, cercetător postdoctoral în biologie la Universitatea din Massachusetts Amherst, SUA și autorul principal al lucrării, potrivit EurekAlert.
Pentru a ajunge la această concluzie, Van Wyk și colegii ei au recrutat mai mulți studenți ai UMass Amherst pentru a planta petice de flori sălbatice native, care erau închise în corturi, iar în interior le-au dat drumul mai multor bondari.
De asemenea, cercetătorii au testat dacă distribuția și cantitatea nectarului au jucat un rol în sănătatea albinelor. Echipa a făcut acest lucru prin introducerea unei pipete mici umplute cu nectar în mai mult de 6.500 de flori, stropind mai mult din substanța dulce, pentru a vedea dacă nectarul de pe floare a jucat sau nu un rol determinant.
Pentru a urmări ce păsări au aterizat, Van Wyk și colegii ei au hrănit albinele cu vopsea fluorescentă. Folosind o lumină neagră, ei au localizat excrementele pentru a găsi locul în care a fost depozitat agentul patogen.
După toate acestea, echipa a constatat că transmiterea agentului patogen a fost redusă atunci când buzele corolei au fost tăiate, atunci când nectarul a fost distribuit uniform într-un grup de flori sau atunci când florile au fost plantate mai departe.
De ce mor albinele atunci când ne înțeapă, dar viespile nu?
Câte albine încap într-un aparat cu raze X? Un studiu inedit oferă răspunsul
Pesticidele distrug creierul albinelor până când acestea nu se mai pot deplasa în linie dreaptă