Un instrument orbital al NASA conceput în principal pentru a studia praful din aer și efectele acestuia asupra schimbărilor climatice s-a dovedit a fi util și pentru alte funcții cheie ale științei Pământului: detectarea a zeci de super-emițători de metan la nivel mondial.
Dispozitivul, numit spectrometru de imagistică, a identificat peste 50 de super-emițători de metan în Asia Centrală, Orientul Mijlociu și sud-vestul Statelor Unite de când a fost instalat în iulie la bordul Stației Spațiale Internaționale, a anunțat NASA.
Concentrațiile de metan recent măsurate, unele cunoscute anterior și altele tocmai descoperite, includ instalații extinse de petrol și gaze și depozite mari de gunoi.
Spectrometrul a fost construit în primul rând pentru a identifica compoziția minerală a prafului ridicat în atmosferă din deșerturile Pământului și din alte regiuni aride, prin măsurarea lungimilor de undă ale luminii reflectate de la suprafața solului în acele zone, explică Reuters.
Acel studiu, Earth Surface Mineral Dust Investigation, sau EMIT, de la NASA, îi va ajuta pe oamenii de știință să determine dacă praful din aer din diferite părți ale lumii este probabil să capteze sau să devieze căldura de la soare, contribuind astfel la încălzirea sau răcirea planetei.
Se pare că metanul absoarbe lumina infraroșie într-un model unic pe care spectrometrul EMIT îl poate detecta cu ușurință, potrivit oamenilor de știință de la Jet Propulsion Laboratory (JPL) al NASA de lângă Los Angeles, unde a fost proiectat și construit instrumentul.
Înconjurând Pământul o dată la 90 de minute de la bordul stației spațiale, la o înălțime de aproximativ 420 km altitudine, EMIT este capabil să scaneze zone vaste ale planetei de zeci de kiloemtri în diametru, concentrându-se, de asemenea, pe zone la fel de mici precum un teren de fotbal.
„Unele dintre ‘firele’ (de metan) detectate de EMIT sunt printre cele mai mari văzute vreodată, spre deosebire de orice altceva a fost observat vreodată din spațiu”, a spus Andrew Thorpe, tehnolog de cercetare la JPL care conduce studiile despre metan.
Un produs secundar al materialelor organice în descompunere și componenta principală a gazelor naturale utilizate în centralele electrice, metanul reprezintă o parte din toate emisiile cu efect de seră cauzate de om, dar are o capacitate de captare a căldurii de aproximativ 80 de ori mai mare decât dioxidul de carbon.
În comparație cu CO2, care rămâne în atmosferă timp de secole, metanul persistă doar aproximativ un deceniu, ceea ce înseamnă că reducerile emisiilor de metan au un impact mai rapid asupra încălzirii planetare.
Exemplele de super-emițători de metan nou fotografiați prezentate de JPL au inclus un grup de 12 fire de la infrastructura de petrol și gaze din Turkmenistan, unele întinzându-se pe mai mult de 32 km.
Oamenii de știință estimează că firele din Turkmenistan aruncă în mod colectiv metan cu o rată de 50.400 de kilograme pe oră, rivalizând cu debitul maxim de la explozia zăcământului de gaz Aliso Canyon din 2015, de lângă Los Angeles, care este una dintre cele mai mari eliberări accidentale de metan din istoria Statelor Unite.
Alți doi emițători mari au fost un câmp petrolier din New Mexico și un complex de procesare a deșeurilor din Iran, care emite aproape 29.000 kg de metan pe oră, combinate. Oficialii JPL au spus că niciunul nu era cunoscut anterior de oamenii de știință.
EMIT, unul dintre cele 25 de instrumente de știință a Pământului aflate pe orbită, ar putea găsi sute de super-emițători înainte de încheierea misiunii sale de un an, a spus NASA.
Test de cultură generală. Care este cel mai uscat loc de pe Pământ?
Microbiologia oceanului, alterată timp de 80 de ani de o navă din Al Doilea Război Mondial
Intensitatea precipitațiilor din SUA, în creștere în ultimele decenii
Marele Lac Sărat din Statele Unite ale Americii este la un pas de colaps