Fără intervenții urgente și majore, Marele Lac Sărat din Statele Unite ale Americii ar putea trece printr-un colaps al ecosistemului în următorii câțiva ani.
În cel mai pesimist scenariu, conform descoperirilor prezentate la Conferința 2022 Connects a Societății Geologice a Americii din Colorado, corpul de apă sărată de renume mondial are doar câteva luni înainte ca refacerea ecologică să fie împiedicată semnificativ de creșterea nivelului de salinitate.
Apa din râurile care alimentează vastul lac din Utah a fost deviată pentru consumul uman de mai bine de un secol. Un studiu din 2017 a estimat că în fiecare an un total de 3,3 trilioane de litri de apă sunt redirecționați înainte de a ajunge la lac, în mare parte pentru apă potabilă și agricultură.
De atunci, statul a alunecat într-o megasecetă, reducând și mai mult cantitatea de apă dulce care intră în lac și stabilind un nou record pentru cele mai scăzute niveluri de apă înregistrate vreodată, notează Science Alert.
Rapoartele de la începutul acestui an estimează că Marele Lac Sărat s-a micșorat cu două treimi față de anii 1980, iar scăderea dramatică expune un ecosistem prețios de care depind oamenii, industria și animalele în mod colectiv.
„Acesta nu este tipul de record pe care ne place să-l doborâm”, a spus directorul executiv al Departamentului de Resurse Naturale din Utah, Joel Ferry, la începutul acestui an.
„Este nevoie de acțiuni urgente pentru a ajuta la protejarea și conservarea acestei resurse critice. Este clar că lacul are probleme”, a completat atunci Ferry.
Lacul din Utah este unul dintre puținele locuri de pe Pământ unde încă mai cresc recife subacvatice mineralizate cunoscute sub numele de microbialite.
Aceste structuri seamănă cu rocile, dar sunt de fapt concentrații dense de alge și bacterii. Sub formă fosilă, sunt cunoscute drept stromatoliți și sunt considerate cea mai veche dovadă a vieții de pe Pământ.
Pe măsură ce nivelul apei din Marele Lac Sărat continuă să scadă, versiunile moderne ale acestor „fosile vii” se usucă rapid. Pe măsură ce covorașele microbiene subacvatice se întâlnesc cu aerul, ele își schimbă culoarea de la verde închis la alb. Rămășițele albite par să se refacă numai atunci când sunt readuse în apă cu o salinitate adecvată.
Problema este că, pe măsură ce lacul se micșorează, acesta devine din ce în ce mai concentrat cu sare. În 2022, cercetătorii au măsurat niveluri de salinitate de până la 26% în unele locuri; o mare diferență față de o salinitate mai tipică a lacului de aproximativ 15%.
În aceste condiții extreme, biologul Carie Frantz, de la Weber State University spune că recuperarea covorașului microbian este foarte slabă și lentă.
De câteva veri, Frantz a condus o echipă de studenți pentru a monitoriza microbialitele lacului în teren și în laborator pentru a vedea ce se întâmplă atunci când recifele albite sunt scufundate din nou.
„Anul trecut a fost cu adevărat încurajator, pentru că am văzut că își pot reveni și o pot face repede”, explică ea.
„Anul acesta am văzut ceva foarte diferit, nu vedem acea creștere clară pe care am văzut-o anul trecut. Organismele sunt stresate la aceste niveluri de salinitate. Este posibil ca nivelul să fie prea mare pentru ca ele să crească”, a spus Frantz.
Tendința este foarte asemănătoare cu ceea ce s-a întâmplat în partea de nord a Marelui Lac Sărat în urma construcției unui dig în anii 1950. O cale ferată care traversează lacul a împărțit corpul de apă în două părți.
Deoarece portiunea de sud este cea alimentata în mare parte cu apă dulce, secțiunea de nord a devenit periculos de sărată și lipsită de oxigen.
Pe măsură ce salinitatea a atins 25%, în lac a avut loc o moarte în masă a microbilor fotosintetici, ducând la apariția unei nuanțe roz care poate fi văzută din spațiu.
Marele Lac Sărat este de multe ori mai sărat decât oceanul și doar unii microbi pot supraviețui în aceste condiții. Cei care o pot face sunt bazele ecosistemului, transformând lumina soarelui în nutrienți pentru Artemia salina și pentru muștele de apă sărată și, eventual, pentru păsările de apă care se hrănesc cu acestea.
Poluarea cu praf și mercur ar putea fi, de asemenea, o problemă în viitor, dacă lacul continuă să se usuce. Când un lac din California a avut aceeași soartă, locuitorii au suferit mult mai mult de astm și probleme cardiovasculare.
Potrivit unui articol recent al The New York Times, albia lacului conține, de asemenea, niveluri ridicate de arsenic. Dacă țărmul continuă să se retragă și să expună albia lacului la vânt, este posibil ca aceste otrăvuri să fie transportate în plămânii oamenilor care locuiesc în apropiere.
Autoritățile din Salt Lake City au făcut unele încercări de a conserva apa în regiune, dar cercetătorii sunt îngrijorați că aceste încercări nu țin pasul cu schimbările climatice sau cu creșterea cererii de apă.
Descoperirile lui Frantz și ale echipei ei aduc speranță doar dacă factorii de decizie iau măsuri drastice.
„Dacă Marele Lac Sărat își revine în curând printr-o combinație de schimbări în utilizarea apei și de ani cu precipitații mari, comunitatea microbialită ar putea fi capabilă să se recupereze”, scrie echipa în rezumatul studiului.
Totuși Frantz este îngrijorată că acest lucru nu se va întâmpla. Aceasta este o urgență, spune ea, și pe măsură ce corpul de apă devine din ce în ce mai sărat, devine din ce în ce mai greu ca microbialiții să se recupereze.
„Nu acționăm suficient de repede pe cât ne-o cere situația”, spune Frantz.
Bonnie Baxter, profesor de biologie la Westminster College, împărtășește îngrijorarea. Ea a declarat pentru The New York Times în iunie că ecosistemul Marelui Lac Sărat se află în prag de colaps.
Urina umană a fost folosită ca îngrășământ pe culturile din Niger. Ce rezultate a avut experimentul?
Test de cultură generală. Câte culori are curcubeul?
Schimbările climatice afectează copiii chiar înainte ca aceștia să se nască
Oamenii de știință au descoperit cele mai vechi incendii de pădure înregistrate vreodată