Deși este considerat „cel mai singuratic copac din lume”, molidul Sitka de pe insula nelocuită Campbell din Noua Zeelandă a fost o companie bună în ultima vreme pentru o echipă de cercetători care consideră că pomul ar putea ajuta la dezvăluirea secretelor schimbărilor climatice.
Molidul înalt de 9 metri deține titlul Guinness World Record pentru „cel mai izolat copac” de pe planetă. Este singurul copac de pe insula tufoasă, bătută de vânt, aflată la 700 de kilometri sud de Noua Zeelandă, în Oceanul Antarctic. Este singurul copac pe o arie de 222 de kilometri; vecinul său cel mai apropiat crește în Insulele Auckland.
Înainte de molidul insulei Campbell, se spunea că Arborele Ténéré din Niger este cel mai izolat copac de pe planetă, până când a distrus de un șofer, în 1973.
Se crede că molidul Sitka a fost plantat de Lord Ranfurly, guvernatorul de atunci al Noii Zeelande, la începutul anilor 1900, de unde și porecla lui de copacul Ranfurly.
Însă studiile nu au putut confirma vârsta sa exactă, iar Guinness World Records notează că, deși este cunoscut în mod popular ca fiind cel mai singuratic copac din lume, „nu există o definiție precisă recunoscută universal a ceea ce constituie un ‘copac’”.
Este, de asemenea, clasificat ca specie invazivă, iar unii oameni de știință ar fi bucuroși să-l vadă că dispare. Dar pentru Dr. Jocelyn Turnbull, arborele ar putea fi un instrument valoros pentru a înțelege ce se întâmplă cu absorbția dioxidului de carbon în Oceanul Antarctic, notează The Guardian.
„Din tot CO2 pe care îl producem prin arderea combustibililor fosili și ajuns în atmosferă, doar aproximativ jumătate rămâne acolo, iar cealaltă jumătate ajunge în pământ și în ocean”, a spus Turnbull.
„Se pare că Oceanul Antarctic a absorbit aproximativ 10% din toate emisiile pe care le-am produs în ultimii 150 de ani”, a declarat cercetătoarea.
Turnbull a lucrat cu Deep South National Science Challenge din Noua Zeelandă, Antarctic Science Platform și National Institute for Water and Atmospherics pentru a înțelege ce se întâmplă cu carbonul din Oceanul Antarctic.
Echipele pun două întrebări majore: dacă rezervoarele de carbon „se umplu”, vor provoca o accelerare masivă a încălzirii globale? Sau, învățând cum funcționează, acestea pot fi ajutate să preia și mai mult carbon și să reducă încălzirea globală?
Studiile anterioare care au analizat absorbția de carbon de către Oceanul Antarctic au produs rezultate contradictorii; teoria actuală este că absorbția este în creștere, iar Turnbull vrea să înțeleagă ce anume o conduce.
Cea mai bună metodă de măsurare a concentrațiilor de CO2 este prelevarea de probe din atmosferă și poate fi completată cu probe de datare cu radiocarbon din apă adâncă. Dar această metodă are limitări.
„Nu poți colecta aerul care era acolo acum 30 de ani, pentru că acum nu mai este acolo”, a spus Turnbull.
„Așa că ne-a venit ideea de a folosi inelele de copac. Plantele, când cresc, scot dioxidul de carbon din aer prin fotosinteză și îl folosesc pentru a-și dezvolta structurile, iar carbonul din aer ajunge în inelele copacilor”, spune ea.
Acest lucru este util atunci când există o abundență de copaci, dar aceștia sunt o raritate în Oceanul Antarctic. De aceea, echipa se folosește de molidul Sitka, cel mai sudic copac pe care l-a putut găsi și care poate oferi date bune.
„A crescut mult mai repede decât orice altceva (din acea regiune), iar inelele sunt mai mari și mai ușor de separat și de a obține o înregistrare”, explică cercetătoarea.
Folosind un burghiu manual, Turnbull a extras o probă de 5 mm din copac în 2016, dar rezultatele nu au fost încă publicate.
Iar în ceea ce privește statutul de cel mai singuratic copac din lume: fiecare om este liber să îl considere cum dorește.
„Pentru a ajunge de la marginea insulei la copac trebuie să treci printre elefanți de mare și lei de mare, pinguini și albatroși. Copacul nu pare singur… de fapt pare destul de mulțumit”, a spus Turnbull.
Vă recomandăm să citiți și:
Pești unici, care conțin proteine ,,antiîngheț”, descoperiți în Groenlanda
Valul creat de erupția vulcanului din Tonga, mai înalt decât tsunamiul care a lovit Japonia în 2011
„Vânătorii” de furtuni arctice. Ce încearcă să facă climatologii?
Pesticidele distrug creierul albinelor până când acestea nu se mai pot deplasa în linie dreaptă