De zeci de ani, arheologii au folosit instrumentele de lucru pentru a descoperi indicii despre popoarele din trecut, în timp ce ecologiștii au încercat să înțeleagă ecosistemele actuale. Însă aceste discipline tind să neglijeze întrebarea importantă legată de modul în care oamenii și natura au interacționat și s-au modelat reciproc în diferite locuri și de-a lungul timpului.
Un domeniu emergent numit arheo-ecologie poate umple acest gol de cunoștințe și poate oferi informații despre cum să rezolve provocările actuale în materie de durabilitate, dar mai întâi trebuie să fie clar definit.
O nouă lucrare, realizată de Stefani Crabtree, cercetător în domeniul complexității la Santa Fe Institute, și de Jennifer Dunne, vicepreședinte pentru știință al SFI, prezintă prima definiție cuprinzătoare a arheo-ecologiei și face apel la mai multe cercetări în acest domeniu nou, dar important.
,,Este vorba despre înțelegerea întregului context ecologic, mai degrabă decât de a se concentra pe una sau două specii”, explică Dunne, potrivit EurekAlert.
Crabtree a avut ideea lucrării în martie 2020. Ea și Dunne, care au lucrat amândoi la proiecte despre rolul oamenilor în rețelele alimentare antice, și-au dat seama că această muncă nu se potrivea ușor nici în arheologie, nici în ecologie.
La acea vreme, nu exista în comunitatea științifică noțiunea unui domeniu de cercetare care să integreze profund aceste două discipline. Crabtree, un arheolog, și Dunne, un ecologist, au văzut o oportunitate de a defini arheo-ecologia, inclusiv rolul pe care îl poate juca în abordarea nenumăratelor provocări ale Antropocenului.
Arheo-ecologia, explică ei în lucrare, examinează ultimii 60.000 de ani de interacțiune între oameni și ecosisteme. Aceasta își propune să arate nu doar modul în care oamenii influențează natura, ci și modul în care ecosistemele în care au trăit, au modelat cultura și dinamica umană. Pentru a realiza acest lucru, arheo-ecologia reunește date, întrebări, strategii și instrumente de modelare din arheologie și ecologie.
,,Ceea ce face este să elimine o separare disciplinară tradițională, dar inutilă, între arheologie și ecologie”, spune Dunne.
Crabtree speră că lucrarea va încuraja mai mulți oameni de știință să continue cercetările în acest domeniu emergent. Iar în contextul în care omenirea se confruntă cu două crize gemene, cea a schimbărilor climatice și cea a pierderii biodiversității, arheo-ecologia ar putea oferi informații cruciale care să ne ajute să ne descurcăm în fața provocărilor actuale de mediu, spune ea.
De exemplu, în timp ce schimbările climatice provoacă secarea Marelui Lac Sărat din Utah, nu știm exact cum va afecta acest lucru ecosistemul în general.
Cu toate acestea, ne putem uita în trecut pentru avertismente cu privire la ceea ce ne-ar putea aaștepta.
,,Fiecare ecosistem de pe planetă este influențat de oameni într-un fel sau altul”, spune Crabtree. ,,Este naiv să ne uităm doar la ultimii 100 de ani, deoarece oamenii au avut impact asupra ecosistemelor de peste tot de multe mii de ani. Trebuie să înțelegem trecutul pentru a ne înțelege prezentul și viitorul. Arheo-ecologia ne ajută în acest sens. Putem învăța din aceste experimente de sustenabilitate din trecut.”
Schimbări climatice. Topul celor mai mari poluatori din lume
Mormanele de gunoi antic arată cum Imperiul Bizantin era afectat de boli şi schimbări climatice
Jupiter se afla in mijlocul unor schimbari climatice violente
Bule în spațiu, ideea surprinzătoare care ar putea încetini schimbările climatice