Alimentele care vor deveni tot mai populare pe măsură ce Pământul se încălzește
Indiferent de abordare, schimbările climatice vor modifica alimentele pe care le vom mânca în viitor.
Astăzi, doar 13 culturi asigură 80% din consumul de energie al oamenilor din întreaga lume, iar aproximativ jumătate din caloriile noastre provin din grâu, porumb și orez. Cu toate acestea, unele dintre aceste culturi ar putea să nu crească bine la temperaturi mai ridicate, precipitații imprevizibile și evenimente meteorologice extreme cauzate de schimbările climatice. Deja, seceta, valurile de căldură și inundațiile fulgerătoare dăunează culturilor din întreaga lume.
„Trebuie să ne diversificăm coșul cu alimente”, spune Festo Massawe. El este director executiv al Future Food Beacon Malaysia, un grup de la campusul Universității din Nottingham Malaysia din Semenyih care studiază impactul schimbărilor climatice asupra securității alimentare.
Asta depășește ceea ce mâncăm până la modul în care îl creștem. Trucul va fi să investești în orice soluție posibilă: ameliorarea culturilor astfel încât să fie mai rezistente la climă, inginerie genetică a alimentelor în laborator și studierea culturilor despre care pur și simplu nu le cunoaștem suficient, spune ecologistul Samuel Pironon de la Royal Botanic Gardens, Londra. Pentru a hrăni o populație în creștere într-o lume în schimbare rapidă, oamenii de știință din domeniul alimentației explorează multe căi posibile, în timp ce se gândesc la cum să fie prietenoși cu mediul, indică Science News.
Beneficiile meiului
Meiul este o sursă bună de carbohidrați, proteine sau minerale precum potasiul, fosforul și magneziul. Acesta poate să fie folosit pentru cereale integrale, făină fără gluten, paste, chipsuri, bere.
Organizația Națiunilor Unite a declarat 2023 Anul Internațional al Meiului. Quinoa a câștigat aceeași onoare în 2013, iar vânzările sale au crescut vertiginos. Cultivat pentru prima dată în Asia cu aproximativ 10.000 de ani în urmă, meiul este o cereală de bază în anumite părți din Asia și Africa.
În comparație cu grâul, porumbul și orezul, meiul este mult mai rezistent la climă. Cultura are nevoie de puțină apă și se dezvoltă în medii mai calde și mai uscate. Încă niște vești bune – meiul este una dintre multele cereale antice – inclusiv teff, amarant și sorg – care sunt la fel de durabile și rezistente, ca să nu mai vorbim că pot fi transformate în bere.
Arahidele Bambara sunt o sursă bună de proteine
Arahidele Bambara sunt o sursă bună de proteine, fibre sau minerale precum potasiul, magneziu și fier. Acesta poate să fie folosit în prăjire sau fierbere, pentru făină fără gluten, produse lactate.
Ați auzit de lapte de migdale și lapte de soia. Următoarea alternativă la cafenea ar putea fi făcută din arahide Bambara, o leguminoasă tolerantă la secetă originară din Africa sub-sahariană. Ca și alte leguminoase, arahida Bambara este plină de proteine. Și bacteriile de pe plantă transformă azotul atmosferic în amoniac, astfel încât arahidele să crească bine în sol sărac în nutrienți, fără îngrășăminte chimice.
O mai bună înțelegere a plantei, spune Festo Massawe de la Future Food Beacon Malaysia, ar putea deschide calea pentru programe de ameliorare care să ajute acest soi să devină la fel de popular ca soia, o leguminoasă care se crează în producții mari, dar care este mai puțin tolerantă la secetă.
Midiile sunt bogate în Omega-3
Acestea ar putea deveni la un moment dat ceva obișnuit în meniul unei familii. Midiile printre care și stridiile, scoicile, ar putea reprezenta aproximativ 40% din fructele de mare până în 2050, potrivit unui raport din 2020 din Nature. Fără a fi nevoie să fie udate sau fertilizate, fermele de bivalve sunt excelente pentru extindere, ceea ce ar scădea prețurile pentru consumatori.
Toate bivalvele au merite, dar Halley Froehlich de la UC Santa Barbara consideră midiile drept „super rezistente”, „super hrănitoare” și subestimate. Un dezavantaj: creaturile care formează cochilie sunt amenințate, deoarece nivelul de carbon în creștere stimulează acidificarea oceanelor.
Beneficiile algelor Varec
Reprezintă o sursă bună de vitamine, minerale – iod, calciu și fier – respectiv antioxidanți.
Acest tip de alge au câteva trucuri grozave, prietenoase cu clima. În primul rând, prin absorbția de dioxid de carbon în timpul fotosintezei, poate scădea aciditatea mediului înconjurător apos. Fermierii din Maine și Alaska cresc împreună alge și bivalve, astfel încât animalele decojite să poată beneficia de apa mai puțin acidă.
Algele Varec sau Kelp captează și carbonul, precum copacii subacvatici. Aceasta înseamnă că stimularea și consumul mai multor alge ar putea fi benefice pentru mediu. În timp ce acestea și alte alge marine au fost consumate pe scară largă în Asia de mii de ani, acestea sunt încă un gust dobândit în multe țări occidentale.
Bananierul pitic este bogat în zinc
Mananierul pitic este tolerant la secetă, cultivat în Etiopia și este poreclit „banana falsă”, deoarece planta seamănă cu un bananier, deși fructul său este necomestibil. Este numit și „arborele împotriva foametei”, deoarece tulpinile sale amidonoase pot fi recoltate în orice moment al anului, făcându-l o cultură alimentară tampon de încredere în perioadele secetoase.
Un raport din 2021 din Environmental Research Letters sugerează că gama bananierului pitic ar putea fi extinsă în alte părți ale Africii și, posibil, dincolo. Procesarea necesară pentru a-l face comestibil este complexă, spune autorul studiului James Borrell de la Royal Botanic Gardens. Deci, orice extindere ar trebui să fie condusă de comunitățile care dețin acele cunoștințe indigene.
Maniocul este plin de vitamina C, potasiu și carbohidrați
Maniocul este o legumă rădăcinoasă cu amidon din America de Sud, verifică casetele pentru rezistența la climă, durabilitatea și nutriția. Acum cultivată în peste 100 de țări, maniocul poate rezista la temperaturi de până la 40° Celsius și este tolerant la sare și secetă.
Un plus: nivelurile mai ridicate de CO2 din atmosferă sporesc toleranța plantei la stres și pot duce la producții mai mari. Manioc crud poate conține niveluri toxice de cianură, dar substanța chimică poate fi îndepărtată prin decojirea, înmuierea și gătirea rădăcinii.
Vă mai recomandăm și:
Dieta nordică săracă în proteine ar putea fi cheia pentru bebelușii mai fericiți
Dieta bogată în fibre, asociată cu o rezistență mai mică la antibiotice,
Dieta de război. Povești greu de „înghițit” despre alimentația de pe front