Oceanele sunt unul dintre cele mai importante rezervoare de carbon ale planetei noastre, având în prezent aproximativ 39.000 de gigatone de dioxid de carbon blocate – adică de aproximativ 50 de ori mai mult decât ceea ce circulă în atmosferă în acest moment.
Cu toate acestea, nu ne putem baza pe această captare și stocare a carbonului pentru a rezolva problema crizei climatice, deoarece producem prea mult CO2 în exces și prea repede. Mai mult, un nou studiu sugerează că adâncurile oceanului nu pot reține nici pe departe atât de mult carbon pe cât se credea până acum.
Oamenii de știință au analizat ciclul de absorbție a carbonului de către plantele microscopice care trăiesc la suprafața apei și care apoi plutesc în derivă până pe fundul mării.
Pe baza unor noi modele de urmărire a particulelor, se pare că acest proces este mai „permeabil” și reține mai puțin carbon pe termen lung decât estimările anterioare.
„Oceanul este un important rezervor de carbon, iar adâncimea la care se scufundă carbonul biologic afectează cantitatea de dioxid de carbon atmosferic pe care o stochează oceanul”, spune Chelsey Baker, analist al modelului biogeochimic oceanic de la Centrul Național de Oceanografie din Marea Britanie.
„În acest studiu, arătăm că longevitatea stocării carbonului în adâncul oceanului poate fi considerabil mai mică decât se presupune în general”. Carbonul trebuie să fie blocat timp de 100 de ani pentru a se afla pe o scară de timp relevantă pentru climă.
Până în prezent, se credea că, de fapt, căile de circulație ale oceanului vor păstra fiecare bucățică de carbon capturat care ajunge la o adâncime de 1.000 de metri ascunsă de lume timp de câteva milenii. În cazul de față, simulările folosite de cercetători au arătat că doar 66% din carbonul care ajunge la o adâncime de 1.000 de metri în Oceanul Atlantic de Nord ar fi stocat timp de un secol sau mai mult, scrie ScienceAlert.
În timp ce eficiența capturării CO2 a variat în funcție de factori precum curenții oceanici și temperatura, carbonul trebuia să ajungă la o adâncime de 2.000 de metri pentru a fi aproape sigur că va rămâne stocat pentru mai mult de 100 de ani – la această adâncime, 94% din carbon a rămas stocat timp de un secol sau mai mult, au arătat simulările.
„Aceste constatări au implicații pentru estimările viitoarelor previziuni privind sechestrarea carbonului de către modelele biogeochimice globale, care pot fi supraestimate, precum și pentru strategiile de gestionare a carbonului”, scriu cercetătorii în lucrarea publicată. Experții cred că oceanele vor deveni mai stratificate în viitor, pe măsură ce se vor încălzi, ceea ce înseamnă mai puțin amestec între straturi – și mai puțin carbon care se va scufunda pe fund.
Este posibil ca, prin creșterea ciclului natural al carbonului în diferite moduri, să se poată scoate mai mult carbon din circulația atmosferică – dar pentru a face acest lucru, trebuie să știm cât de eficient și eficace este oceanul ca rezervor de carbon.
„Stocarea artificială a carbonului de către ocean este una dintre căile explorate pentru a ne ajuta să atingem un nivel net zero până în 2050″, spune Baker. „Eficacitatea unor soluții bazate pe natură depinde adesea de presupunerea că, de fapt, carbonul care ajunge în adâncurile oceanului va fi stocat timp de sute de ani, lucru ce s-ar putea să nu fie atât de simplu.”
Cercetarea a fost publicată în Global Biogeochemical Cycles.
Schimbările climatice afectează un curent din Ocean Atlantic crucial pentru Pământ
Gunoaiele de pe fundul oceanelor ar putea fi colectate în viitor de roboți
O nouă tehnologie care poate extrage dioxidul de carbon din aer
Nivelurile de dioxid de carbon din atmosferă, cele mai ridicate din istoria omenirii