Gheața din Antarctica se topește în cel mai accelerat ritm din ultimii 5.000 de ani. „Un fenomen fără precedent“

Doi mari ghețari din Antarctica de Vest ar putea pierde gheață mai repede decât au făcut-o în ultimii 5.000 de ani, potrivit unui studiu al Universității din Maine. Topirea rapidă a ghețarilor ar putea duce la o creștere majoră a nivelului mării în următoarele secole.

În ultimele câteva decenii, stratul de gheață din Antarctica de Vest s-a retras și s-a subțiat în ritm accelerat. Ghețarii Thwaites și Pine Island, care se extind adânc în inima stratului de gheață, sunt deosebit de îngrijorători. Acești ghețari sunt predispuși la o topire rapidă, deoarece se află pe un pat înclinat în interiorul uscatului, unde apa caldă a oceanului poate curge pe sub părțile plutitoare ale limbilor ghețarilor și poate eroda stratul de gheață de la baza sa, ceea ce poate duce la o pierdere de gheață în exces.

Retragerea excesivă a acestor doi ghețari ar putea reduce dimensiunea stratului de gheață din vestul Antarcticii, contribuind cu până la 3,4 metri la creșterea nivelului global al mării în următoarele secole.

Cu toate acestea, se presupune că ghețarii ar fi putut fi mult mai mici în trecutul geologic recent – și anume, în timpul Holocenului mediu, o epocă de acum peste 5.000 de ani, care a fost chiar mai caldă decât în prezent. Dacă au fost mai mici, aceștia trebuie să fi crescut din nou ulterior, ceea ce ridică speranța că ar putea face acest lucru din nou în viitor.

„Un scenariu dezastruos pentru viitorul nivel global al mării într-o lume care se încălzește”

O echipă internațională de cercetători condusă de Universitatea din Maine a analizat schimbările relative ale nivelului mării în apropierea ghețarilor în ultimii 5.000 de ani, ca o modalitate indirectă de a determina dacă aceștia au fost substanțial mai mici decât în prezent, în Holocenul mediu, și apoi s-au extins din nou, scrie EurekAlert.

Nivelul relativ al mării într-o anumită locație depinde de cantitatea de apă din ocean, dar, de asemenea, de schimbările locale în forma scoarței terestre datorate încărcării și descărcării ghețarilor de gheață. Astfel, reconstituirile nivelului relativ al mării de-a lungul timpului pot fi folosite pentru a identifica schimbările la scară largă în avansarea și retragerea ghețarilor.

Echipa, condusă de Scott Braddock, student la doctorat la Universitatea din Maine, a folosit datarea cu radiocarbon a scoicilor de pe plajele antice care sunt acum ridicate deasupra nivelului mării pentru a reconstitui schimbările nivelului relativ al mării de-a lungul timpului. Forma curbei rezultate este legată de creșterea și retragerea ghețarilor.

Rezultatele au arătat o scădere constantă a nivelului relativ al mării în ultimii 5.000 de ani. Acest model este în concordanță cu un comportament relativ stabil al ghețarilor, fără dovezi de retragere sau avansare a ghețarilor pe scară largă. Mai mult, cercetătorii au constatat că rata de scădere a nivelului relativ al mării înregistrată de scoici a fost de aproape cinci ori mai mică decât cea măsurată astăzi. Motivul cel mai probabil pentru o diferență atât de mare este pierderea recentă și rapidă de gheață în regiune.

„Artere vitale din inima calotei glaciare din Antarctica de Vest au explodat”

„Lucrarea noastră sugerează că acești ghețari vulnerabili au fost relativ stabili în ultimele milenii, însă rata actuală de topire a acestora se accelerează și crește nivelul global al mării”, a declarat co-autorul Dylan Rood, lector la Imperial College London. „Aceste rate ridicate de topire a gheții din prezent pot semnala faptul că acele artere vitale din inima calotei glaciare din Antarctica de Vest au explodat, ceea ce duce la accelerarea fluxului în ocean, ceea ce este potențial dezastruos pentru viitorul nivel global al mării într-o lume care se încălzește.”

De asemenea, cercetătorii și-au comparat rezultatele cu modelele existente ale dinamicii dintre gheață și scoarța terestră. Ei au constatat că modelele nu au reprezentat cu exactitate istoricul nivelului mării dezvăluit de datele lor. Acest studiu ajută la conturarea unei imagini mai exacte a istoriei regiunii și sugerează că modelele trebuie rafinate.

Deși noile dovezi nu exclud posibilitatea unor fluctuații minore ale ghețarilor Thwaites și Pine Island în ultimii aproximativ 5.000 de ani, cercetătorii au concluzionat că cea mai simplă interpretare a datelor lor este aceea că acești ghețari au fost relativ stabili de la mijlocul Holocenului până în ultima vreme – și că rata actuală de retragere a ghețarilor ar putea fi fără precedent în ultimii 5.000 de ani.

Studiul a fost publicat în revista Nature Geoscience.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Un imens rezervor de apă a fost descoperit îngropat sub gheața din Antarctica

Antarctica, lovită de un val de cutremure fără precedent după ce un vulcan subacvatic s-a trezit

Vrei să numeri pinguini în Antarctica și să fii plătit pentru asta? Iată șansa vieții tale

„Ultima șansă de a vedea Antarctica”. De ce tot mai mulți turiști vizitează continentul înghețat?