Gândește-te la persoanele apropiate ție și la cum ți-ai putut dea seama că sunt în preajma ta, chiar dacă nu le puteai vedea, poate datorită vocii sau a unui anume parfum. Pentru delfinii cu bot gros (Tursiops truncatus), gustul pe care îl are urina și fluierăturile semnalizatoare sunt cele care le permit recunoașterea prietenilor de la depărtare.
Studiul care abordează acest subiect a fost publicat în Science Advances. „Delfinii își țin gurile deschise și colectează urina de la mai mulți indivizi cunoscuți”, spune unul dintre autorii lucrării, Jason Bruck de la Universitatea de Stat Stephen F. Austin, Texas, SUA.
„Acest aspect este unul important pentru că delfinii sunt primele vertebrate care au arătat prezența capacității de recunoaștere socială prin intermediul gustului”, a adăugat Bruck.
Echipa, care i-a cuprins și pe Sam Walmsley și Vincent Janik de la Universitatea St. Andrews, notează că folosirea gustului ar putea fi foarte benefică în largul oceanului pentru că urmele de urină persistă în timp după plecarea individului din zonă, indică Science Alert.
Acest lucru alertează delfinii cu privire la prezența recentă a unui anumit individ, chiar dacă nu și-a semnalat vocal prezența. Întrebarea care apare este dacă aceste animale pot pune „etichete” prietenilor lor pentru a-i putea deosebi de inamici. Răspunsul la aceasta este încă necunoscut.
Delfinii cu bot gros, se folosesc de semnale pe bază de fluierături pentru a se adresa în mod particular anumitor indivizi și mai mult, și le pot aminti pe o perioadă de 20 de ani. Pentru a investiga mai mult, echipa a inserat în mediul a opt delfini mostre de urină de la indivizi cunoscuți, respectiv necunoscuți, descoperind că animalele au petrecut de trei ori mai mult timp adulmecând mostrele delfinilor familiari lor.
Inspecția genitală, în cadrul căreia un delfin se folosește de falcă pentru a atinge organele genitale ale unui alt individ este o formă comună de socializare, aspect care oferă o oportunitate bună pentru a învăța despre gustul pe care îl are urina celui inspectat. Pentru acest experiment, delfinii au fost antrenați să ofere mostre de urină la cerere la schimb pentru mâncare. Delfinii nu au canale olfactive propriu-zise, ceea ce a dat de înțeles cercetătorilor că simțul gustului este cel care acționează și nu mirosul.
Pentru cea de-a doua parte a experimentului, echipa a împerecheat mostrele de urină cu înregistrări ale șuierăturilor delfinilor respectivi – asocieri corecte și greșite. Delfinii au rămas aproape de difuzoarele acvatice mai mult timp în cazul asocierilor corecte.
Echipa este de părere că lipidele au fost cele responsabile pentru semnăturile chimice individuale. „Dată fiind recunoașterea abilităților descoperite în cadrul studiului nostru, credem că este probabil ca delfinii să mai extragă și alte informații din urină, precum starea sistemului de reproducere sau feromonii care le influențează comportamentul”, a mai comunicat echipa de cercetare.
Într-o întorsătură surprinzătoare a evenimentelor, cercetarea ar putea avea implicații asupra obezității la oameni: aceleași gene care le permit delfinilor să identifice lipidele din urină sunt prezente și la oameni, mecanism care le permite oamenilor să-și dea seama atunci când au mâncat suficient.
Astfel, studiile asupra delfinilor ar putea îmbunătăți înțelegerea mai bună a acestor mecanisme la oameni. Lucrarea ar mai putea avea și alte potențiale implicații: poluarea cauzată de om, precum deversările de petrol sau de alte chimicale ar putea să-i împiedice pe delfini să comunice între ei în acest fel.
Legătura dintre stres, metabolism și obezitate. Ce au descoperit, în premieră, cercetătorii?
Legătura dintre stres, metabolism și obezitate. Ce au descoperit, în premieră, cercetătorii?
O figurină feminină din Epoca Bronzului ar putea avea multiple semnificații
Cum modifică poluarea aerului țesutul pulmonar și favorizează apariția cancerului?