Un studiu internațional oferă prima evaluare globală a tuturor speciilor de vertebrate terestre care nu au fost declarate dispărute și identifică peste 500 de specii considerate „pierdute” – cele care nu au mai fost văzute de nimeni de mai bine de 50 de ani.
Cercetătorii au analizat informații despre 32 802 specii din Lista Roșie a speciilor amenințate a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii și au identificat 562 de specii pierdute. Descoperirile lor apar în revista Animal Conservation.
Lista roșie a IUCN definește dispariția ca fiind „momentul în care nu există nicio îndoială că ultimul individ al unei specii a murit”, ceea ce poate fi dificil de verificat.
Potrivit lui Arne Mooers, profesor de biodiversitate la Universitatea Simon Fraser și co-autor al studiului, lista roșie clasifică 75 dintre aceste 562 de specii dispărute ca fiind „posibil dispărute”. Cercetătorii notează că existența multor specii cu un statut de conservare incert poate deveni din ce în ce mai problematică pe măsură ce criza extincției se agravează și tot mai multe specii dispar, scrie Phys.org.
În total, 311 specii de vertebrate terestre au fost declarate dispărute începând cu anul 1500, ceea ce înseamnă că sunt considerate pierdute cu 80% mai multe specii decât cele declarate dispărute.
Reptilele conduc detașat, cu 257 de specii considerate dispărute, urmate de 137 de specii de amfibieni, 130 de specii de mamifere și 38 de specii de păsări. Cele mai multe dintre aceste animale dispărute au fost văzute ultima dată în țări precum Indonezia (69 de specii), Mexic (33 de specii) și Brazilia (29 de specii).
Deși nu este surprinzătoare, această concentrare este importantă, potrivit cercetătorilor.
„Faptul că cele mai multe dintre aceste specii dispărute se găsesc în țări tropicale diverse este îngrijorător, având în vedere că se așteaptă ca aceste țări să înregistreze cel mai mare număr de extincții în următoarele decenii”, spune autorul principal al studiului, Tom Martin de la grădina zoologică Paignton din Marea Britanie.
„În timp ce estimările teoretice ale ratelor de extincție în curs de desfășurare sunt bune, căutarea intensă a speciilor reale pare și mai bună”, a declarat Mooers, care a condus studiul.
„Sperăm că acest studiu simplu va ajuta ca aceste specii dispărute să devină un punct de interes în căutările viitoare”, a adăugat Gareth Bennett, un student de la SFU, care a lucrat pentru sortarea datelor.
Autorii sugerează ca eforturile viitoare de cercetare să se concentreze asupra zonelor identificate, unde existența multor specii particulare rămâne sub semnul întrebării.
Ar fi nevoie de mai multe fonduri pentru a sprijini astfel de cercetări de teren, fie pentru a redescoperi speciile pierdute, fie pentru a elimina îndoiala rezonabilă că o anumită specie pierdută există încă.
Emisiile globale necontrolate sunt pe cale să declanșeze o extincție în masă a vieții marine
Criza extincției se adâncește. Dispar animalele indigene din nordul Australiei
O broască țestoasă străveche din Transilvania a supraviețuit extincției dinozaurilor