Paraziții care cauzează boli fatale se agață de materialele plastice și se răspândesc în ocean

Poluarea cu plastic reprezintă o amenințare invizibilă, care are consecințe importante atât pentru sănătatea oamenilor, cât și a animalelor.

Microplasticele, particule mici de plastic prezente în multe produse, se pot forma atunci când materialele mai mari, cum ar fi hainele sau plasele de pescuit, se descompun în apă. Microplasticele sunt acum răspândite în ocean și au fost găsite în pești și crustacee, inclusiv în cele pe care le consumă oamenii.

• Un studiu arată că muștele sunt mai vulnerabile decât albinele la schimbările climatice
• Imagini incredibile arată cum beau apă șerpii însetați

Karen Shapiro, profesor de patologie, microbiologie și imunologie la Universitatea din California, Davis și Emma Zhang, cercetător veterinar, au dorit să înțeleagă mai bine ce se întâmplă atunci când microplasticele și agenții patogeni care provoacă boli ajung în aceeași masă de apă.

Oamenii de știință au descoperit că agenții patogeni de pe uscat pot ajunge pe plajă pe bucăți de plastic, oferind o nouă modalitate prin care germenii se concentrează de-a lungul coastelor și călătoresc spre adâncurile mării.

Cum interacționează materialele plastice și agenții patogeni?

Cercetătorii s-au concentrat asupra a trei paraziți care sunt contaminanți în apa marină și în produsele marine: protozoarele unicelulare Toxoplasma gondii (Toxo), Cryptosporidium (Crypto) și Giardia. Acești paraziți ajung în cursurile de apă atunci când fecalele animalelor infectate și, uneori, ale oamenilor, contaminează mediul înconjurător.

Crypto și Giardia provoacă boli gastrointestinale care pot fi mortale. Toxoplasma poate provoca infecții pe viață la oameni și se poate dovedi fatală pentru cei cu un sistem imunitar slab.

Infecția la femeile însărcinate poate provoca, de asemenea, avort spontan sau orbire și boli neurologice la copil. Toxo infectează, de asemenea, o gamă largă de animale sălbatice marine și ucide specii pe cale de dispariție.

Pentru a testa dacă acești paraziți se pot lipi de suprafețele din plastic, cercetătorii au plasat mai întâi microperle și fibre de plastic în pahare cu apă de mare în laborator timp de două săptămâni.

Acest pas a fost important pentru a induce formarea unui biofilm – un strat lipicios de bacterii și substanțe gelatinoase care îmbracă materialele plastice atunci când acestea intră în apele dulci sau marine.

Cum influențează materialele plastice transmiterea bolilor în ocean?

Au adăugat apoi paraziții în sticlele de testare și au numărat câți dintre ei s-au lipit de microplastice sau au rămas plutind liber în apa de mare pe o perioadă de șapte zile. Potrivit IFL Science, s-a constatat că un număr semnificativ de paraziți se agățau de microplastic, iar acest număr creștea în timp. Atât de mulți paraziți se legau de biofilmele lipicioase încât, gram cu gram, plasticul avea de două-trei ori mai mulți paraziți decât apa de mare.

În mod surprinzător, au descoperit că microfibrele (care provin în mod obișnuit din haine și plase de pescuit) adăposteau un număr mai mare de paraziți decât microbilele (care se găsesc în mod obișnuit în produsele cosmetice). Acest rezultat este important, deoarece microfibrele sunt cel mai frecvent tip de microplastic găsit în apele marine, pe plajele de coastă și chiar în fructele de mare.

Spre deosebire de alți agenți patogeni care se găsesc în mod obișnuit în apa de mare, agenții patogeni urmăriți sunt derivați din gazde animale terestre și umane.

Prezența lor în mediile marine se datorează în întregime contaminării cu deșeuri fecale care ajung în mare. Studiul, recent publicat în revista Scientific Reports, arată că microplasticele ar putea servi, de asemenea, ca sisteme de transport pentru acești paraziți.

Legătura dintre sănătatea animalelor, a oamenilor și a mediului

Acești agenți patogeni nu se pot replica în mare. Cu toate acestea, introducerea materialelor plastice în mediile marine ar putea modifica în mod fundamental modul în care acești agenți patogeni se deplasează în apele marine.

Cercetătorii cred că microplasticele care plutesc la suprafață ar putea călători pe distanțe lungi, răspândind agenții patogeni departe de sursele lor originale de pe uscat și aducându-i în regiuni în care altfel nu ar putea ajunge.

Pe de altă parte, materialele plastice care se scufundă vor concentra agenții patogeni pe fundul mării, unde trăiesc animale care se hrănesc prin filtrare, cum ar fi scoicile, midiile, stridiile și alte crustacee.

Un strat de biofilm lipicios poate camufla materialele plastice sintetice în apa de mare, iar animalele care se hrănesc de obicei cu materii organice moarte le pot ingera neintenționat.

Studiul pune accentul pe legătura strânsă dintre sănătatea animalelor, a oamenilor și a mediului. Deși poate părea că poluarea cu plastic afectează doar animalele din ocean, aceasta poate avea în cele din urmă consecințe asupra sănătății umane.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Microplasticele sunt peste tot, dar pericolele lor rămân un mister, avertizează experții

Microplastice găsite pentru prima dată în plămânii unor oameni vii. Bărbații, mai afectați decât femeile?

Cercetătorii au găsit microplastice în sângele uman pentru prima dată. Ce se întâmplă în corpul nostru?

Sursa surprinzătoare a microplasticelor descoperite în Arctica. „Trăim într-un nor de praf de plastic”