Un efect foarte ciudat este produs atunci când albinele zboară peste o suprafață oglindită

În 1963, entomologul Herbert Heran și cercetătorul comportamental german Martin Lindauer au observat că ceva ciudat are loc atunci când albinele zboară.

Atunci când un grup a fost antrenat pentru a zbura peste un lac, albinele puteau parcurge distanța doar dacă erau valuri pe suprafața apei. Dacă lacul era lin și albinele se puteau oglindi în acesta, insectele începeau să piardă altitudine până când se prăbușeau. La vremea respectivă, cercetarea susținea ideea că albinele se folosesc de indicii vizuale pentru a se orienta în timpul zborului. Un studiu recent, însă, oferă mai multe detalii cu privire la strategiile de zbor ale albinelor.

• Un studiu arată că muștele sunt mai vulnerabile decât albinele la schimbările climatice
• Imagini incredibile arată cum beau apă șerpii însetați

Reluând experimentul din 1963, cercetătorii au arătat că albinele privesc solul pentru reglarea altitudinii. Experimentele s-au derulat într-un tunel lung de 220 centimetri, cu oglinzi pe tavan și podea, care puteau fi acoperite pentru a părea pereți normali. Când oglinzile erau acoperite, albinele puteau zbura fără nicio problemă, potrivit Science Alert.

O problemă de altitudine

Atunci când oglinda din plafon era expusă, albinele nu aveau nici de această dată vreo problemă, dar atunci când oglinda din podea a fost expusă, acestea au început să se prăbușească. Atunci când ambele laturi erau oglinzi, creând o pereche de infinită de ziduri paralele, albinele începeau să piardă altitudine, după ce zburau doar câțiva centimetri.

Descoperirile sunt similare cu dezorientarea spațială de care suferă uneori piloții. Atunci când nu pot vedea viteza de la sol, piloții au dificultăți în menținerea altitudinii. Chiar și în timpul unui zbor periculos în spirală, simțurile umane pot fi înșelătoare, făcând piloții să creadă că încă se află la altitudine de zbor. Acesta este și unul dintre motivele pentru care instrumentele de zbor sunt atât de importante.

Din nefericire, albinele nu au un sistem de urgență care să le ajute. Chiar și dacă oglinzile din podea ar fi fost amplasate de la a doua jumătate a tunelului, tot ar fi fost suficient pentru a cauza prăbușirea insectelor.

Piloții din lumea animalelor

Pe scurt, albinele se folosesc de indicii vizuale de la sol pentru a-și menține altitudinea. Atunci când linia solului nu mai este atât de vizibilă pentru insecte, cercetătorii cred că albinele coboară pentru-și adapta câmpul vizual. Cu această logică, albinele ajung să se prăbușească.

Dacă albinelor din experiment li s-ar fi dat un câmp vizual mai larg, probabil că s-ar fi putut folosi de alte indicii din jur pentru a-și regla altitudinea. Dar atunci când se pune problema zborului peste un lac static sau un tunel închis, există un număr limitat de alternative la care albinele pot apela.

Destul de interesant însă, un experiment similar arată că musculițele nu se folosesc de fluxul optic ventral pentru a-și controla altitudinea. Astfel, alte specii pot apela la diferite tehnici de menținere a altitudinii.

Vă mai recomandăm și: 

Păsările și albinele, secretul pentru o cafea mai bună?

Roboții care zboară precum insectele, dezvoltați de cercetători

Râmele europene reduc populațiile de insecte din pădurile din America de Nord

Un comportament nemaivăzut până acum. Cimpanzeii folosesc insecte pentru a-și alina reciproc rănile