Deși sunt unele dintre cele mai cercetate animale de pe Pământ, totuși există încă sute de specii de mamifere nedescoperite care se ascund în sălbăticie, conform noilor modele predictive.
Învățarea automată sugerează că majoritatea acestor creaturi necunoscute au un corp mic, precum liliecii, rozătoarele și soricidele. Dimensiunea lor a îngreunat probabil identificarea diferențelor morfologice, ceea ce înseamnă că unele specii au fost grupate la un loc, taxonomic vorbind.
„Diferențele mici și subtile de aspect sunt mai greu de observat atunci când te uiți la un animal minuscul care cântărește 10 grame decât atunci când te uiți la ceva de mărime umană”, explică biologul Bryan Carstens, de la Universitatea de Stat din Ohio, citat de Science Alert.
„Nu poți spune că sunt specii diferite decât dacă faci o analiză genetică”, a adăugat acesta.
Oamenii de știință numesc aceste specii de mamifere nedescoperite „oportunități pentru biodiversitate”. Dacă nu știm că există, nu putem lua în considerare aceste creaturi în teoria evoluției, rețele trofice sau în lucrările de conservare.
Conform celor mai recente modele predictive, peste 80% dintre mamifere probabil au primit deja o clasificare oficială. Având peste 6.400 de specii de mamifere înregistrate, asta ar însemna că există încă peste o mie de specii necunoscute care au nevoie de o clasificare formală.
Folosind învățarea automată pentru a analiza secvențe de gene și date geografice și biologice de la peste 4.000 de mamifere, cercetătorii au identificat taxonii care ar putea să adăpostească specii necunoscute.
Aflând unde trăiesc de obicei acești taxoni, autorii au contribuit la evidențierea ecosistemelor pentru cercetările taxonomice viitoare.
Asia de Sud-Est, de exemplu, se preconizează a fi locul cu cele mai multe specii de mamifere nedescoperite. Atât modelele evolutive, cât și cele genetice estimează că această regiune a lumii conține cea mai mare proporție de oportunități de biodiversitate în raport cu bogăția de specii.
Un studiu din Indonezia a identificat recent 14 specii noi de soricide, cel mai mare număr de mamifere noi detaliat în ultimii 90 de ani într-o singură lucrare.
Modelul actual a constatat că, în întreaga lume, majoritatea mamiferelor nedescoperite se încadrează în ordine care includ lilieci, rozătoare, soricide și arici. Aceste ordine tind să se găsească, de asemenea, în zone geografice mai largi, cu variabilitate relativ mare a temperaturii și a precipitațiilor, cum ar fi pădurile tropicale.
Rezultatele confirmă ceea ce taxonomiștii au bănuit de mult. Pădurile tropicale, în general, dețin cea mai mare diversitate de mamifere din lume, iar din 1992 încoace, cele mai noi mamifere găsite au fost cu corp mic, descoperite în zone mari, în habitate care experimentează variații zilnice și sezoniere ale precipitațiilor și ale temperaturii.
„Studiul nostru întărește cererile existente pentru o investiție mai mare în cercetarea taxonomică, în special a taxonilor nestudiați și nedescriși care se confruntă cu dispariția ‘tăcută’”, scriu autorii.
„Studiul sugerează că speciile ascunse există în locuri previzibile și așteaptă descrierea formală”, au adăugat aceștia.
Istoria ne arată că atunci când oamenii se concentrează pe asta, arborele vieții primește o atenție din ce în ce mai mare.
Până la urmă, motivul pentru care există un număr mai mare de specii de mamifere descrise decât al altor ordine cu siguranță nu înseamnă că cercetătorii de nevertebrate sunt mai leneși. Mamiferele sunt în general mai mari și mai ușor de văzut. În plus, oamenii în general tind să fie mai interesați de speciile care sunt mai strâns înrudite cu ei, așa că mamiferele tind să aibă mai multe resurse direcționate către ele.
Având în vedere ceea ce se poate realiza cu gândirea potrivită, autorii modelului recent cer o finanțare reînnoită și interes pentru cercetarea taxonomică pentru a reduce decalajul dintre speciile de mamifere cunoscute și cele necunoscute.
„Aceste cunoștințe sunt importante pentru oamenii care fac lucrări de conservare. Nu putem proteja o specie dacă nu știm că există”, spune Carstens.
„De îndată ce numim ceva ca specie, asta contează în multe moduri legale și în alte moduri”, a continuat el.
Studiul a fost publicat în PNAS.
Vă recomandăm să citiți și:
Lupii cenușii s-au întors pe lista speciilor pe cale de dispariție
Ce au aflat cercetătorii despre „șoarecii de ghețari” care călătoresc în turmă prin Arctica