Turbinele eoliene din larg se îndepărtează tot mai mult de țărm, pe măsură ce cererea de energie regenerabilă crește și noua tehnologie de turbine plutitoare face posibilă expansiunea în ape adânci.
Cu toate acestea, pentru prima dată, zone mari ale platformei continentale a Regatului Unit deschisă acum pentru dezvoltare sunt „stratificate sezonier”. David Attenborough a descris aceste mări sezoniere drept unele dintre cele mai productive de pe planetă din punct de vedere biologic.
Deși ponderea lor este de doar 7% din ocean, se estimează că reprezintă între 10% și 30% din viața de la baza rețelei trofice, notează TechXplore.
Potrivit unui nou studiu, un produs secundar al fermelor eoliene de adâncime este că fundațiile acestor turbine plutitoare ar putea ajuta la inversarea efectelor dăunătoare ale schimbărilor climatice asupra acestor mări.
În mările stratificate sezonier, apa este complet amestecată în timpul iernii, dar se separă în straturi primăvara, apa caldă luminată de soare formându-se deasupra apei mai reci de dedesubt. Formarea acestei „stratificări” în timpul primăverii declanșează o explozie masivă a vieții marine, pe măsură ce fitoplanctonul (algele microscopice) înflorește în apele calde de suprafață, formând baza unui lanț trofic care susține în cele din urmă peștii, păsările marine și balenele.
Însă nutrienții din stratul de suprafață luminat de soare sunt epuizați rapid de către creșterea planctonului. După acest punct, creșterea depinde de nutrienții ridicați din apa adâncă de către turbulențele asociate cu mareele, vânturile și valurile.
Aceste turbulențe nu numai că ridică nutrienții, dar și împing oxigenul în jos în straturile întunecate, mai adânci, unde plantele și animalele moarte se scufundă și putrezesc. Deoarece oxigenul este necesar pentru ca lucrurile să se descompună, această amestecare ajută această „ninsoare marină” să putrezească, transformând-o înapoi în nutrienți utili.
Clima aflată în schimbare înseamnă că stratificarea începe mai devreme în cursul anului, iar planctonul apare mai devreme în primăvară, nesincronizându-se cu ciclurile de viață ale animalelor mai mari. În timpul verii, stratificarea este probabil să crească, o schimbare deja bine documentată în largul oceanelor.
Creșterea stratificării va reduce capacitatea turbulențelor naturale de a ridica nutrienții vitali din adâncime în stratul de apă caldă de la suprafață și, astfel, le va diminua capacitatea de a susține ecosistemele marine.
Pe măsură ce oceanul se încălzește, este, de asemenea, mai puțin capabil să rețină oxigenul, ceea ce poate duce la o calitate slabă a apei.
Aici intervin turbinele eoliene. Introducând turbinele eoliene în apele mai adânci, unde oceanul este stratificat, se va crea o nouă sursă, artificială, de turbulențe. Apa care curge pe lângă fundațiile turbinei plutitoare va genera valuri, provocând amestecarea celor două straturi.
Studiul recent arată că valurile de la fundații măresc ce cel puțin două ori amestecul turbulent natural în regiunea unui parc eolian din largul apei.
Această turbulență crescută ar putea compensa impactul schimbărilor climatice asupra stratificării și ar putea crește aprovizionarea cu nutrienți a stratului de suprafață și pe cea cu oxigen a apelor adânci.
Un fenomen similar se întâmplă deja în apele mai puțin adânci, motiv pentru care cel mai productiv pescuit se găsește adesea în locuri precum Dogger Bank, din Marea Nordului, sau Grand Banks of Newfoundland, locuri cu adâncime mică în care diferite straturi ale oceanului s-au amestecat.
Se pare că vântul din larg ar putea ajuta mările stratificate sezonier să devină mai productive, cu o biodiversitate mai mare și să susțină mai mulți pești. Proiectarea atentă a turbinelor și planificarea parcurilor eoliene ar putea oferi, prin urmare, un instrument important în lupta pentru salvarea acestor ecosisteme importante de cele mai grave efecte ale schimbărilor climatice.
Vă recomandăm să citiți și:
9 ocazii în care natura a uimit pe toată lumea în 2021
Motivul pentru care Emiratele Arabe Unite au comandat ploi
Bogații planetei produc de două ori mai multe emisii de CO2 decât cei mai sărăci oameni de pe Pământ