Vulcanul Popocatépetl, situat la sud-est de Ciudad de México, este al doilea cel mai înalt vârf din Mexic și este considerat unul dintre cei mai periculoși vulcani din lume, având în vedere istoricul său de erupții extrem de explozive din ultimii 23.000 de ani.
Oamenii de știință au studiat înregistrările erupțiilor anterioare ale Popocatépetl pentru a înțelege mai bine posibilele scenarii viitoare de erupție și pentru a atenua riscurile potențiale. Un nou studiu, publicat în GSA Bulletin, a analizat în mod special unul dintre cele mai mari fluxuri de lavă de la Popocatépetl – fluxul de lavă Nealtican – pentru a evalua mecanismele de amplasare a acestuia și pentru a evalua viitoarele pericole vulcanice.
Cercetătorii au studiat curgerea de lavă în întregime, cartografiind unități ale curgerii sale, analizându-i formele și caracteristicile și efectuând analize chimice și minerale ale rocilor.
„Toată această muncă ne ajută să reconstruim istoria eruptivă a acestui flux și să determinăm cu exactitate care au fost caracteristicile de bază pentru ca această erupție să aibă loc”, a declarat Israel Ramírez-Uribe, autorul principal al acestui studiu. „Este important să studiem aceste fenomene pentru a putea anticipa mai bine scenariile viitoare și pentru a atenua riscurile”, a adăugat acesta, potrivit ScienceDaily.
„Putem determina zonele care au fost afectate de erupțiile din trecut și apoi să speculăm cu privire la zonele care ar putea fi afectate în viitor. Iar dacă aceste zone sunt locuite de oameni, putem spune dacă aceștia ar putea suferi consecințele unei erupții în viitor”, a declarat co-autorul Claus Siebe.
Fluxul de lavă Nealtican s-a format la scurt timp după o erupție extrem de mare, cunoscută sub numele de Lorenzo Pumice, care este datată între anii 350-50 î.Hr. În urma examinării straturilor de material vulcanic, fluxul de lavă Nealtican a erupt probabil la doar câteva luni sau ani după erupția explozivă Lorenzo Pumice.
Spre deosebire de fluxurile de lavă supurante și cu vâscozitate scăzută pe care le vedem adesea de la vulcanii din Hawaii, cercetătorii au determinat că fluxurile de lavă din Nealtican ar fi avut o vâscozitate mult mai mare, deplasându-se cu o viteză de numai 1-33 metri pe zi. Pe baza ratelor de erupție reconstituite, este probabil că a fost nevoie de aproximativ 35 de ani pentru ca întregul câmp de lavă din Nealtican să fie pus în mișcare.
În timp ce un flux de lavă care se deplasează atât de lent nu ar reprezenta un risc direct de pierdere de vieți omenești, ar distruge complet structurile existente și ar afecta zonele agricole.
Fluxurile de lavă din Nealtican și erupția explozivă precedentă de la Lorenzo Pumice ar fi avut un impact semnificativ asupra așezărilor, îngropând satele sub materiale vulcanice și provocând un exod al populației locale. O parte din așezarea Tetimpa este în prezent îngropată sub cenușă și sub 30-100 m de lavă, dar nu se cunoaște impactul total al erupției asupra așezărilor din zona vulcanului.
În special, creșterea și decăderea marilor orașe, precum Teotihuacán și Cholula, coincid cu ultimele erupții explozive majore ale Popocatépetl. Este posibil ca exodul populației și relocarea ulterioară ca urmare a erupțiilor vulcanice să fi dus la creșterea acestor orașe importante din centrul Mexicului.
Dacă Popocatépetl ar produce astăzi o scurgere de lavă de o amploare similară cu cea a câmpului de lavă de la Nealtican, aceasta ar putea afecta grav infrastructura orașelor existente în vecinătatea vulcanului și ar putea strămuta locuitorii locali, așa cum s-a întâmplat în trecut.
„Acest vulcan este un vulcan activ și nu știm când va avea din nou o erupție de mare magnitudine, dar cu siguranță va avea una, iar noi ar trebui să fim pregătiți pentru asta”, a declarat Siebe.
O furtună vulcanică și fulgere spectaculoase, provocate de o nouă erupție a vulcanului Etna
Habitatul ostil dintr-un lac vulcanic arată cum ar fi putut exista viața pe Marte
Erupția vulcanului Vezuviu a lovit Herculaneum „ca bomba atomică aruncată peste Hiroshima”