În fiecare vară, pe măsură ce gheața care înconjoară Antarctica se retrage, zeci de mii de turiști și oameni de știință ajung în această zonă. Continentul devine din ce în ce mai accesibil, iar în timpul sezonului 2019-2020, numărul vizitatorilor a ajuns la 74.000, majoritatea călătorind cu vaporul. Activitățile științifice de pe continent sunt, de asemenea, semnificative, cu peste 70 de stații de cercetare care găzduiesc mii de cercetători.
Această activitate lasă o amprentă fizică, cu urmări de durată, căci oamenii au un impact din ce în ce mai mare, care poate fi măsurat și cuantificat.
Operatorii turistici și științifici sunt obligați să îndepărteze deșeurile de pe continent. Gunoiul și deșeurile umane sunt transportate cu avionul sau cu vaporul în afara continentului pentru a fi eliminate la latitudini mai calde. Însă unele forme de deșeuri nu sunt atât de ușor de eliminat de pe continent, scrie Phys.org.
Toate activitățile din Antarctica ard combustibil. Pe măsură ce ardem combustibil pentru a ne încălzi sau pentru a ne deplasa, activitățile noastre eliberează particule microscopice de „carbon negru” (fum și funingine).
În alte părți ale lumii, acesta este eliberat în cantități enorme de incendiile de pădure și de activitatea umană. Acesta călătorește pe distanțe mari. Cu toate acestea, în Antarctica, care este izolată de restul lumii, sursele de carbon negru sunt de obicei locale.
O nouă cercetare publicată în revista Nature Communications a cuantificat nivelurile de carbon negru din zăpadă, în apropierea așezărilor umane. Oamenii de știință au colectat mai întâi probe din 28 de locații de pe o porțiune de 2.000 km.
Analizând cantitatea și tipul de particule care absorb lumina din probele de zăpadă, cercetătorii documentează modul în care funinginea emisă de oameni afectează proprietățile zăpezii din apropierea zonelor intens circulate.
Probele au fost trecute prin filtre și analizate din punct de vedere al proprietăților optice pentru a identifica cantitatea și tipul de particule. Multe tipuri de impurități care absorb lumina există în zăpadă, deși în cantități minuscule.
Toate probele din apropierea așezărilor umane au prezentat niveluri de carbon cu mult peste nivelurile de fond tipice din Antarctica, un semn clar al emisiilor umane. Nivelurile ridicate vor influența modul în care zăpada absoarbe lumina, iar aceasta riscă să se topească mai repede. Prin urmare, conținutul de carbon din probele de zăpadă colectate ar putea fi folosit pentru a deduce dacă ratele de topire a zăpezii ar fi putut crește din cauza activității umane.
În zonele afectate din apropierea așezărilor umane din Peninsula Antarctică, carbonul produs de om ar putea cauza topirea zăpezii de suprafață cu până la 23 mm în fiecare vară. Atunci când examinează în mod specific activitățile turistice, autorii calculează că fiecare vizitator, între 2016 și 2020, a topit efectiv aproximativ 83 de tone de zăpadă, în mare parte din cauza emisiilor provenite de la navele de croazieră.
În plus, și cercetarea științifică contribuie la o rată de topire a zăpezii, prin funcționarea unor echipamente și vehicule care consumă mult combustibil, uneori pe tot parcursul anului.
Această cercetare confirmă studii similare efectuate în alte părți cu privire la rolul emisiilor de carbon în accelerarea topirii gheții și a zăpezii. De exemplu, s-a constatat că incendiile din pădurea tropicală amazoniană au crescut rata de topire a ghețarilor din Anzi.
Pe măsură ce activitatea umană în Antarctica crește, vor crește și efectele care o însoțesc. Cercetările privind aceste daune reale și potențiale oferă informații vitale despre modul în care acestea ar putea fi atenuate sau evitate cu totul. Pentru a reduce daunele aduse faunei sălbatice și mediului, trebuie să ne asigurăm că atât cercetarea, cât și turismul sunt gestionate cu atenție, avertizează cercetătorii.
Florile din Antarctica arată amploarea încălzirii globale
O „hartă a comorilor” indică locul în care se ascund meteoriții din Antarctica
Bulele de aer din gheața din Antarctica indică o cauză a scăderii oxigenului
O abundență șocantă de forme de viață, descoperită sub o banchiză din Antarctica