Un nou studiu, desfășurat de oamenii de știință de la Școala Rosenstiel de Științe Marine și Atmosferice a Universității din Miami, SUA, a descoperit dovezi concrete care arată că peste 85% din mreana și snapperul studiate sunt supraexploatate, ca urmare directă a cererii tot mai mari de fructe de mare pentru consum.
Echipa de cercetători a analizat timp de 30 de ani de date privind 15 specii de pești de recif de corali, esențiale în pescuitul comercial și de agrement din sudul Floridei.
Aceștia au constatat că trei din cele cinci specii de mreană, toate cele opt specii de snapper și două specii de morun analizate se aflau sub raportul minim de 40 % al potențialului de reproducere, o reglementare necesară pentru a susține populațiile de pești.
În cazul mreanului negru, prin creșterea dimensiunii minime actuale a capturii de la 61 cm, la 110 cm, populația reproducătoare ar crește la 40 %, suficient de mare pentru a produce un număr semnificativ de noi pești.
Ar fi nevoie de aproximativ 10 ani pentru ca populația să se refacă până la un punct în care să fie minim sustenabilă și de 22 de ani pentru a ajunge la un echilibru în care să fie posibilă o captură sustenabilă, scrie EurekAlert.
„Situația este asemănătoare cu contul nostru bancar”, a declarat autorul principal al studiului, Jerald Ault, profesor de știința și politica mediului la UM Rosenstiel School. „Adică, fără un sold semnificativ al contului, în acest caz peștii care trăiesc în apă, nu poți obține un interes semnificativ – un număr semnificativ de pești mari de prins pentru consum, dar și de înmulțit și de refăcut reciful”, a concluzionat Ault.
Studiul, publicat în revista Fisheries Research, oferă un plan pentru a echilibra în mod eficient producția piscicolă – cât de mulți pești sunt luați din mare – pentru a reduce pescuitul excesiv și a proteja aceste populații valoroase de pești acum și în viitor.
Care este cea mai mare știucă pescuită vreodată în Franța?
Acvariul care le permite peștilor „să meargă pe uscat”, creat de cercetătorii israelieni
Topirea permafrostului i-ar putea expune pe locuitorii zonei arctice la radiații cancerigene
Primul război chimic din istoria omenirii a avut loc mult mai devreme decât s-ar crede