Anul trecut, în luna august, un tsunami din sudul Oceanului Atlantic s-a propagat pe distanțe de peste 10.000 de kilometri, ajungând în Atlanticul de Nord, Pacific și Oceanul Indian.
A fost pentru prima dată când un tsunami a fost înregistrat în trei oceane diferite de la cutremurul din 2004 din Oceanul Indian, iar oamenii de știință abia acum și-au dat seama cum au fost declanșate valurile.
Epicentrul cutremurului a fost măsurat la 47 de kilometri sub fundul oceanului, la o adâncime mult prea mare pentru a iniția un tsunami semnificativ, chiar și unul cu valuri relativ mici, cu o înălțime cuprinsă între 15 și 75 de centimetri.
Cu toate acestea, se pare că acest tsunami nu a fost doar produsul unui singur cutremur cu magnitudinea de 7,5 grade. O privire nouă asupra datelor sugerează că a fost vorba despre o serie de cinci subcutremure, iar în mijlocul lor se ascundea un cutremur mult mai mare și mai puțin adânc, care a declanșat, cel mai probabil, tsunami-ul global.
Acest al treilea cutremur „invizibil” s-a produs la doar 15 kilometri sub suprafața Pământului, cu o magnitudine de 8,2. Cu toate acestea, sistemele de monitorizare l-au ratat complet, potrivit Science Alert.
„Cel de-al treilea eveniment este special pentru că a fost uriaș și a fost tăcut”, explică seismologul Zhe Jia de la California Institute of Technology. „În datele pe care le analizăm în mod normal, pentru monitorizarea cutremurelor, a fost aproape invizibil”.
Analizând datele seismologice în perioade mai lungi de 500 de secunde, Jia și colegii săi au reușit să dezvăluie prezența unui cutremur superficial și lent care nu a mai fost văzut până acum.
Printre grupuri de alte rupturi regulate, ei au găsit un seism de 3 minute care a rupt o secțiune de 200 de kilometri a interfeței plăcilor. În total, acest eveniment a reprezentat peste 70% din momentul seismic total înregistrat.
„Astfel, cutremurul din Insula Sandwich de Sud pare a fi un hibrid de ruptură profundă și alunecare lentă. Acest lucru explică combinația oarecum neobișnuită dintre adâncimea relativ mare și tsunami-ul observat la nivel global”, au concluzionat cercetătorii.
Descoperirile sugerează că sistemele noastre de avertizare a cutremurelor și tsunami trebuie actualizate.
Dacă vrem să avertizăm comunitățile cu privire la evenimente similare, atunci sistemele trebuie să citească printre liniile seismologice pentru a vedea cutremurele mai mari.
În prezent, sistemele de monitorizare a cutremurelor tind să se concentreze asupra perioadelor scurte și medii ale undelor seismologice, dar se pare că și perioadele mai lungi conțin informații importante.
„Este greu de găsit al doilea cutremur, deoarece este îngropat în primul”, spune Jia. „Foarte rar se observă cutremure complexe ca acesta… Iar dacă nu folosim setul de date potrivit, nu putem vedea cu adevărat ce a fost ascuns înăuntru”. Studiul cercetătorilor a fost publicat în Geophysical Research Letters.
Vă recomandăm să citiți și
Oceanele sunt mai calde decât au fost vreodată, avertizează specialiștii
Cutremurele ar putea ajuta copacii să crească. Noi dovezi descoperite de cercetători
NASA a descoperit un nou tip de tsunami, însă acesta nu are loc pe pământ, ci în spaţiu