Un studiu dezvăluie noi detalii despre sindromul ciudat care face ca stelele de mare să se topească

În timp ce omenirea se luptă cu COVID-19, stelele de mare au propria pandemie. Un sindrom ciudat le face să se topească și afectează milioane de indivizi.

Din păcate, nu există un vaccin pentru problema cu care se confruntă stelele de mare, astfel că biologii conservaționiști încearcă cu disperare să găsească o soluție.

Într-un studiu recent, publicat în Molecular Ecology, biologul marin Andrea Burton și colegii săi de la Oregon State University au testat 200 de stele de mare pentru a vedea dacă există diferențe genetice între indivizii afectați și cei neafectați de sindrom.

Stelele de mare sunt afectate de un sindrom ciudat

„Logica după care ne-am ghidat este că dacă o stea de mare bolnavă și una sănătoasă din apropiere sunt expuse acelorași condiții, înseamnă că cea din urmă are o predispoziție genetică ce o face rezistentă la sindromul de degradare a stelelor de mare”, spune Burton, citată de Science Alert.

„A fost o ocazie unică de a studia indivizi aparent normali și indivizi bolnavi din același timp și loc”, a continuat biologul.

Epidemia sindromului de degradare a început în 2013 și a afectat atât stelele de mare violet, cât și alte 20 de specii din Baja California până în Golful Alaska. Însă sindromul a fost observat chiar și în Port Phillip Bay din Australia, în timpul unui val extrem de căldură marină.

În 2021, o echipă de cercetători a sugerat că boala era cauzată de o interacțiune dintre microbi și mediul de viață al stelelor de mare.

Schimbările climatice, cauza pentru sindromul stelelor de mare?

Studiul lor a indicat că înmulțirea uriașă a microbilor precum fitoplanctonul (declanșat de apele încălzite) fură o mare parte din aprovizionarea locală cu oxigen și îneacă stelele de mare. Corpurile în descompunere ale stelelor de mare cresc și mai mult cantitatea de nutrienți pentru microbi, alimentând o buclă oribilă de înmulțiri și sufocare.

Însă nu au fost excluse nici alte cauze, cum ar fi patogenii non-virali. Este posibil ca mai multe cauze să aibă ca rezultat aceeași afecțiune pentru creaturile marine care, de obicei, își pot regenera extremitățile.

„Indiferent ce anume cauzează sindromul, este clar că boala este favorizată de condițiile de temperatură mai ridicată, reducerile mai drastice ale populațiilor au fost înregistrate în regiunile sudice mai calde”, au scris Burton și colegii în lucrarea recentă.

Indiferent ce se află în spatele sindromului degradării stelelor de mare, acesta provoacă o scădere a populației fără precedent și extrem de rapidă. În Oregon, populațiile de stele de mare violet s-au micșorat cu 50-94% în mare parte din aria sa.

Biodiversitatea este în pericol

Stelele de mare violet se hrănesc în special cu midii de California, ceea ce le face o specie importantă pentru ecosistem. Experimentele au arătat că înlăturarea stelelor de mare le permite midiilor să se înmulțească și să acapareze mediul, fapt ce duce la o scădere a biodiversității.

„O climă în schimbare face ca oceanul să se încălzească, iar temperaturile în creștere ale apei mării pun din ce în ce mai mult stres asupra ecosistemelor marine”, spune Burton.

„Ca urmare a acestui stres, bolile marine au devenit tot mai răspândite în ultimele decenii. Focarele de boli provoacă modificări în structura comunității ecosistemelor și în distribuția de vârstă din cadrul speciilor. Mulți taxoni marini au suferit scăderi severe ale populației din cauza focarelor”, a continuat ea.

Din păcate, analiza genetică nu a dezvăluit nicio bază genetică clară pentru motivul pentru care unele stele de mare violet au supraviețuit, dar altele nu.

Există o strategie de salvare, dar ar putea să nu funcționeze în toate cazurile

Cercetătorii au detectat totuși câteva zone din genom care ar putea avea o legătură cu rezistența la boli și îndeamnă cu tărie ca acestea să fie investigate în continuare.

„Odată cu creșterea temperaturii apei mării, care are ca rezultat o prevalență mai mare a bolilor marine, este probabil să vedem scenarii similare de focare de mortalitate în masă care afectează mai frecvent speciile marine și nu avem mult timp la dispoziție pentru a modifica planurile de gestionare sau conservare”, avertizează echipa.

Analiza genomilor ar putea să indice într-un timp scurt dacă o specie are structura genetică necesară pentru a rezista bolii și ar ajuta la evaluarea potențialului de reproducere selectivă, spun cercetătorii.

Creșterea selectivă a animalelor rezistente la boli este o strategie promițătoare care este deja investigată pentru stridiile care sunt decimate de focarele de boli din sălbăticie. Totuși, aceasta ar putea să nu funcționeze pentru toate speciile marine.

În unele regiuni, stelele de mare au dispărut complet

Pentru a ne aminti că totul este conectat, pierderea uriașă a unor specii de stele marine a avut deja un efect de domino asupra mediului lor. Steaua floarea-soarelui (Pycnopodia helianthoides) se hrănește cu arici de mare, ținând numărul acestora sub control.

Având în vedere că stelele de mare practic au dispărut în unele zone, numărul aricilor de mare a crescut, reducând pădurile de alge cu 80% în unele regiuni. Aceste păduri subacvatice de alge marine nu numai că sunt incredibil de vitale pentru multe alte specii, dar au, de asemenea, un rol uriaș în captarea carbonului.

În acest moment, singurul lucru care este clar este că trebuie să oprim schimbările climatice.

Din păcate, pentru unele specii poate fi deja prea târziu. Dar asta nu înseamnă că oamenii de știință conservaționiști vor înceta să încerce tot ce le stă în putere pentru a ne ajuta să salvăm ceea ce putem.

Vă recomandăm să citiți și:

Cel mai înalt ghețar de pe Everest se topește într-un ritm alarmant. „Ar putea fi deja o relicvă”

Motivul pentru care vânătoarea ilegală de rinoceri este în creştere în Africa de Sud

Misterul din Insulele Galapagos. Cercetătorii au descoperit secretul ecosistemului atât de bogat

România a suferit cele mai mari pagube în zonele protejate din cauza incendiilor forestiere