Motivul surprinzător pentru care unele femele de păsări își înșală partenerul

Ipoteza conform căreia unele femele de păsări își înșală partenerul pentru a fi mai bine apărate a fost confirmată printr-un studiu desfășurat pe Muscarul negru (Ficedula hypoleuca).

Unii psihologi evoluționiști au petrecut zeci de ani susținând că este firesc ca masculii să încerce să se împerecheze cu mai multe femele, în timp ce acestea ar trebui să aleagă cu mai multă atenție doar cei mai buni tați, notează IFL Science.

• Un studiu arată că muștele sunt mai vulnerabile decât albinele la schimbările climatice
• Imagini incredibile arată cum beau apă șerpii însetați

Însă dovezile științifice au dezvăluit că strategiile de împerechere la animale sunt mult mai complexe și mai variate decât se știa inițial.

Aceste păsări își înșală partenerul cu un scop precis

Cel mai recent exemplu când femelele unor păsări își înșală partenerul vine de la Muscarul negru (Ficedula hypoleuca). Deși aceste păsări își cresc de obicei puii în cupluri care par desprinse din anii 1950, dovezile ADN dezvăluie că masculul care hrănește puii adesea nu este tatăl biologic. Cercetătorii au găsit o modalitate de a testa o explicație evolutivă și au publicat confirmarea în Proceedings of the National Academy of Sciences.

Păsările adulte depun mari eforturi pentru a-și proteja puii, dar unii prădători sunt mult mai mari sau mai înfricoșători, așadar două păsări au nevoie de ajutor pentru a îi învinge. S-a sugerat că o femelă care și-a petrecut timpul cu mai mulți vecini poate avea o rețea de asistență la care să apeleze în caz de criză.

Într-adevăr, populațiile de Pițigoi albaștri (Cyanistes caeruleus) în care paternitatea în afara cuplului este obișnuită sunt mai puțin pasibile de a-și pierde toți puii înainte ca aceștia să ajungă la maturitate, dar legătura dintre aceste două lucruri nu a fost confirmată.

Echipa a testat ideea instalând câte 3 cutii-cuiburi. Masculii care se așezau în cutia A au avut ocazia să se împerecheze cu vecinele lor, dar cei cazați în cutiile B și C nu au putut face acest lucru. Cercetătorii s-au prefăcut că amenință cuiburile B și C cu niște prădători împăiați, apoi au urmărit răspunsurile.

Masculii își vor apăra propriu cuib, dar și pe cel al puilor lor

Femelele nu au arătat nici un interes să-și ajute vecinii atunci când au apărut amenințări; nici masculii din cuiburile B și C nu au manifestat un astfel de interes. Masculii din cuibul A, totuși, știind că există șansa ca unii dintre puii vecini să fie ai lor, s-au alăturat efortului de apărare. Cu toate acestea, nu și-au neglijat îndatoririle de a-și proteja propriul cuib.

Se pare că masculii aveau o oarecare bănuială despre succesul împerecherii lor în afara cuplului, apărând mult mai des atunci când unul dintre puii amenințați era de fapt al lor decât atunci când s-au împerecheat cu femela fără rezultat. Din păcate, s-ar putea să nu știm niciodată ce credeau masculii din cuiburile B și C despre vecinul lor surprinzător de util.

Teoreticienii evolutivi timpurii au teoretizat că infidelitatea femelelor ar diminua motivația partenerului lor de a ajuta la creșterea puilor și, prin urmare, trebuie să fie dezavantajoasă și rară. S-au simțit mult mai confortabil cu exemple precum celălalt comportament al muscarului, în care un mascul își va stabili un al doilea cuib și apoi se va întoarce la primul lor partener.

Ce funcționează la animale nu este neapărat valabil și la oameni

Cu toate acestea, testele genetice au arătat cât de frecvent se găsește paternitatea în afara perechii, în special în rândul speciilor de păsări. În cazul extrem al coțofenelor australiene, majoritatea puilor nu sunt hrăniți și apărați de tatăl lor biologic, ceea ce a dus la căutarea unor explicații mai subtile.

Dar ce funcționează în cazul unor animale nu este neapărat valabil și la oameni. Deși este obișnuit ca oamenii oficial monogami să întrețină relații sexuale cu alte persoane decât partenerii lor, a avea copii în aceste circumstanțe este remarcabil de rar, în special în comparație cu păsările.

Cu toate acestea, cercetările ridică o posibilitate de luat în considerare în studiul sexualității umane, în loc ca studiile să se bazeze la nesfârșit pe un eșantion limitat de animale care confirmă stereotipurile.

Vă recomandăm să citiți și:

O nouă specie de pangolin, descoperită în România la unul dintre cele mai importante situri paleontologice ale Europei de Est

O molie gigantică rareori văzută de oameni, descoperită la o școală din Australia

Blana ornitorincului strălucește în nuanțe de verde sub lumina ultravioletă. Cum au descoperit cercetătorii trăsătura rară

Victorie pentru castorii din Marea Britanie. Au primit „dreptul de a rămâne” în țară după o absență de 400 de ani