Anemonele de mare sunt puternic afectate de poluarea dramatică a apelor
Organismele marine staționare, care nu se deplasează prin ocean, își petrec viața fixate într-un singur loc; acestea au dezvoltat moduri impresionante de a-și captura prada. Anemonele de mare Nematostella, spre exemplu, se adâncesc în sedimentele de mlaștină sărată și rămân acolo toată viața.
Dar au „celule înțepătoare” specializate care aruncă toxine către prada aflată în trecere, imobilizând-o astfel încât anemona să o poată trage cu tentaculele sale, scrie Phys.org.
Cu toate acestea, noi cercetări de la Laboratorul de Biologie Marină (MBL) constată că creșterea, dezvoltarea și capacitatea de hrănire a Nematostella sunt afectate drastic de nivelurile actuale de poluanți comuni găsite într-unul dintre habitatele sale native, Coasta de Est a SUA.
Anemonele de mare sunt specie protejată în Regatul Unit
„Numărul de Nematostella în sălbăticie a scăzut dramatic de-a lungul timpului”, a declarat autorul principal Karen Echeverri, om de știință asociat la Centrul Bell pentru Biologie Regenerativă și Inginerie Tisulară al MBL. Acest studiu evidențiază factorii care amenință specia, aceasta fiind deja protejată în Regatul Unit.
Echipa MBL s-a concentrat pe ftalați (plastifianți), substanțe chimice care sunt utilizate pe scară largă în ambalajele din plastic și alte produse de consum care ajung în ocean; și nitrat de potasiu, care pătrunde în mlaștini prin scurgerea îngrășămintelor pentru gazon.
Atunci când anemonele de mare au fost expuse la concentrații de ftalați și nitrați întâlnite în mod obișnuit în mediile de coastă (1-20 µM), acestea au arătat o scădere semnificativă a dimensiunii corpului la două săptămâni după expunere.
Animalele aveau, de asemenea, mai puține tentacule, iar tentaculele care au crescut erau deformate sau neuniforme ca lungime sau număr. În plus, animalele expuse la poluanți aveau un număr sever redus de celule înțepătoare (cnidocite), pe care le folosesc ca mecanism de apărare și pentru a captura hrana.
„La un moment dat, animalele pur și simplu mor, pentru că nu se pot apăra sau nu se pot hrăni corect”, a spus Echeverri.
Deoarece Nematostella este staționară, trebuie să se aclimatizeze constant la schimbările de mediu, cum ar fi temperatura și salinitatea.
„Au ceea ce numim plasticitate adaptivă; sunt rezistente la schimbare. Dar credem că există o limită pentru această rezistență. Astfel, pe măsură ce poluarea se intensifică, anemonele ating acea limită a rezistenței mult mai repede”, a spus Echeverri.
Schimbările în microbiom dau indicii despre sănătatea animalului
Studiul este neobișnuit prin faptul că integrează evaluarea impactului poluanților asupra microbiomului Nematostella. Coordonată de oamenii de știință MBL Mitchell Sogin și Emil Ruff, echipa a secvențiat microbiomul animalelor după 10 zile de expunere la poluanți.
„Anumite clase de microbi au devenit mult mai dominante după expunere. Cum afectează acest lucru fiziologia animalului, nu știm încă complet”, a spus Echeverri.
Schimbările microbiomului pot servi drept avertizări cu privire la schimbarea sănătății gazdei, așa cum au arătat studiile anterioare pe alte animale, inclusiv corali și oameni.
„Pasul următor va fi corelarea schimbărilor din microbiomul Nematostella cu cele din dezvoltarea animalului”, a spus Echeverri.
Alte studii despre efectele ftalaților asupra dezvoltării embrionare la vertebrate, inclusiv broaște și pești-zebră, au identificat defecte în creșterea corpului similare cu cele găsite la Nematostella. Acestea includ dezvoltarea mai lentă a corpului și defecte ale celulelor din descendența ectodermică (cum ar fi cnidocitele). Impactul asupra sistemului endocrin și asupra fertilității au fost documentate și la alte specii.
Studiul a fost publicat în Frontiers in Ecology and Evolution.
Vă recomandăm să citiți și:
O plantă amazoniană misterioasă a primit o denumire după 50 de ani de la descoperire
Imagini incredibile arată momentul în care un copac este complet distrus de trăsnet