Oamenii de știință identifică un tip de furtună necunoscut până acum

A fost observat un nou fenomen meteorologic, existent în principal într-o anumită parte a lumii: mase compacte, cu mișcare lentă și bogate în umiditate. Cercetătorii numesc acest tip de furtună „lac atmosferic”.

Acest tip de furtună unic are loc peste vestul Oceanului Indian și se deplasează spre Africa. Spre deosebire de majoritatea furtunilor, create de un vortex, lacurile atmosferice sunt produse de concentrații de vapori de apă suficient de dense pentru a produce ploaie, scrie Science Alert.

• Mega-evenimentul care ar fi reumplut Marea Mediterană în urmă cu 5 milioane de ani
• Iată cum furnicile ar putea rezolva problemele traficului urban

Aceste lacuri atmosferice sunt similare cu râurile atmosferice, benzi înguste de umiditate densă. Cu toate acestea, noul tip de fenomen meteorologic este mai mic, se mișcă mai încet și se desprinde de sistemul meteorologic care îl creează.

Cum se comportă acest nou tip de furtună

„Aceste corpuri de vapori se deplasează uneori spre vest, peste coasta Africii de Est, aducând ploaia în acea zonă semi-aridă”, explică un rezumat al cercetării, prezentat la reuniunea de toamnă din 2021 a Uniunii Geofizice Americane.

„Spre deosebire de „râurile atmosferice” de vapori care poartă ploaie, care sunt continue de la sursă la coastă la un moment dat, numim aceste corpuri de apă deconectate și aflate în derivă „lacuri atmosferice”.

Existând într-o regiune ecuatorială unde viteza vântului este adesea foarte scăzută sau neglijabilă, aceste lacuri atmosferice nu se grăbesc nicăieri. Într-o analiză a cinci ani de date meteorologice, cea mai lungă furtună a rămas în aer timp de 27 de zile în total.

De-a lungul celor cinci ani, au fost descoperite 17 lacuri atmosferice cu o durată mai mare de șase zile, la 10 grade de ecuator. Se pare că aceste lacuri se pot întâmpla și în alte regiuni, unde se transformă uneori în cicloni tropicali.

O echipă este acum în formare pentru a realiza un studiu complet asupra fenomenului. Una dintre întrebările la care vor încerca să răspundă cercetătorii este de ce lacurile atmosferice se detașează de tiparele râu-lac din care se formează; este posibil din cauza modelelor generale ale vântului atmosferic sau poate din cauza vântului autopropulsat produs intern.

„Vânturile care duc aceste lucruri la țărm sunt foarte aproape de o viteză zero, astfel încât orice le-ar putea afecta”, spune cercetătorul în atmosferă Brian Mapes, de la Universitatea din Miami.

„Aceasta este momentul în care trebuie să știți dacă se autopropulează sau sunt conduse de unele modele ale vântului la scară mult mai mare care se pot schimba odată cu schimbările climatice”, a adăugat Mapes.

Un fenomen destul de rar

Unghiul schimbărilor climatice este unul important, pentru că dacă temperaturile în creștere afectează în vreun fel formarea și mișcarea lacurilor atmosferice, aceasta ar putea avea un impact asupra precipitațiilor care ajung pe coasta de est a Africii, unde este extrem de necesară.

Potrivit lui Mapes, dacă toată apa dintr-un an de lacuri atmosferice ar fi lichefiată dintr-o dată, s-ar crea o băltoacă de doar câțiva centimetri adâncime, dar cu lățimea de un kilometru. Aceasta este o cantitate semnificativă de precipitații.

Următorul pas este adunarea a cât mai multe date, inclusiv măsurători mai localizate și detaliate. Este o parte a lumii în care ploaia și vaporii de apă tind să fie studiate de la lună la lună, mai degrabă decât zi de zi, potrivit Mapes, motiv pentru care aceste lacuri au fost ratate până în acest moment.

„Este un loc uscat în medie, așa că atunci când se întâmplă aceste [lacuri atmosferice], ele sunt cu siguranță foarte importante”, spune Mapes.

„Aștept cu nerăbdare să învăț mai multe despre ele, în această zonă cu o istorie nautică venerabilă și fascinantă, în care marinarii observatori au inventat cuvântul muson pentru modelele vântului și au observat cu siguranță și aceste furtuni ocazionale”, concluzionează cercetătorul.

Vă recomandăm să citiți și:

Peste două mii de hectare de păduri, incluse în Catalogul Național al Pădurilor Virgine

O vietate a fost readusă la viață după ce a stat înghețată 24.000 de ani în permafrostul din Siberia

„Râul întunecat” și misterios care ar putea curge pe o distanță de 1.000 de kilometri pe sub Groenlanda

Zăpada roz din Alpi ar putea avea un efect negativ asupra ghețarilor din zonă