O rață care înjura precum oamenii, primul caz de acest fel înregistrat la păsări de apă
Oamenii de știință au raportat un caz ciudat despre o rață de mosc australiană care înjura, spunând „prostul naibii”. Cel mai probabil, pasărea a preluat propoziția de tânără, de la un fost îngrijitor.
Publicată într-un număr special al revistei Philosophical Transactions of the Royal Society of London B, cercetarea demonstrează capacitatea de învățare vocală avansată în rândul speciilor endemice de rață moscă din Australia, la un nivel comparabil cu cel al păsărilor cântătoare și al papagalilor.
Potrivit oamenilor de știință, printre care și Carel ten Cate de la Universitatea Leiden din Olanda, apariția acestei trăsături, în mod independent, la rațele moscate poate oferi oportunități pentru analiza comparativă a mecanismului și funcției învățării vocale la diferitele specii de păsări, oferind mai multe detalii despre evoluția acestei capacități printre oameni.
„Dobândirea vocalizărilor, învățându-le de la alte persoane, este cunoscută doar la un număr limitat de grupuri de animale. Acum avem dovezi ale învățării vocale la un membru al filogeniei aviare: rața de mosc australiană”, au scris oamenii de știință în studiul citat de Independent.
Cum înjura rața
Rața analizată a ieșit dintr-un „ou proaspăt” și a fost crescută în captivitate, începând din 1983, la Rezervația Naturală Tidbinbilla, la sud-vest de Canberra, capitala Australiei.
Denumită Ripper („spintecătorul”), rața de mosc învățase să imite sunetul unei uși care se trântește, precum și să vocalizeze o propoziție precum „Prostu’ naibii”.
Înregistrările cu pasărea au fost făcute pe casetă, în 19 și 26 iulie 1987, când Ripper avea aproximativ patru ani.
În aceste înregistrări, realizate de omul de știință australian Peter J. Fullager, în prezent retras din activitate, rața a putut fi auzită vocalizând de zeci de ori în câteva minute, la intervale de patru până la cinci secunde.
Deși oamenii de știință nu pot stabili cu exactitate de unde a învățat rața să înjure, ei speculează că „de vină” ar fi putut fi îngrijitorul ei.
„Din păcate, toate documentele de la Tidbinbilla s-au pierdut în incendiul care a cuprins rezervația în ianuarie 2003, ceea ce a făcut dificilă stabilirea tuturor detaliilor exacte”, au menționat autorii studiul.
Din fericire, Carel ten Cate a dat peste o referință obscură la o rață vorbitoare într-o carte despre vocalizele păsărilor. Ulterior a și făcut rost de înregistrările cu Ripper, realizate de Peter J. Fullager în urmă cu câteva decenii.
O altă rață imita tusea îngrijitorului
Oamenii de știință au raportat și cazul unei alte rațe moscate, care avea vârsta de doi ani și creștea în captivitate la Slimbridge Wildfowl Trust (Marea Britanie), care a fost observată imitând tusea îngrijitorului ei.
Deoarece nu există înregistrări cu acest ultim caz, oamenii de știință afirmă că observațiile nu pot fi confirmate independent.
„Aceste sunete au fost descrise înainte, dar nu au fost niciodată analizate și au trecut, mult timp, neobservate de cercetătorii în limbaj”, au precizat autorii studiului.
Oamenii de știință afirmă că regiunea din creierul păsărilor cunoscută sub numele de telencefal, implicată în învățarea vocală la păsările cântătoare și papagali, este mult mai mare la păsările de apă comparativ cu alte grupuri aviare.
Ei speculează că trăsătura de învățare și redare a sunetelor ar fi putut evolua la un moment dat la strămoșul comun al acestor păsări și, ulterior, s-a pierdut în unele linii genealogice.
Vă recomandăm să citiți și:
Cele mai urate pasari de catre americani