Cel mai mare aisberg din lume s-a desprins de Antarctica

Un aisberg enorm de aproximativ 4.400 de kilometri pătraţi, puțin mai mare decât statul american Rhode Island, s-a desprins de Antarctica.

Bucata de gheață în formă de deget, cu o lungime de aproximativ 170 de kilometri și o lățime de 25 de kilometri, a fost văzută de sateliți în timp ce s-a rupt de banchiza Ronne din Antarctica, potrivit Agenției Spațiale Europene. Aisbergul plutește acum liber în Marea Weddell, un golf mare din vestul Antarcticii, unde celebrul explorator Ernest Shackleton și-a pierdut odată nava Endurance.

• Un studiu arată că muștele sunt mai vulnerabile decât albinele la schimbările climatice
• Imagini incredibile arată cum beau apă șerpii însetați

Măsurând 4.320 de kilometri pătrați, aisbergul este acum cel mai mare din lume și a fost denumit A-76, după cadranul antarctic unde a fost văzut pentru prima dată. Sateliții Sentinel-1 Copernicus ai Uniunii Europene, care orbitează polii Pământului, au confirmat acum observația anterioară făcută de British Antarctic Survey, prima organizație care a detectat marea ruptură.

Deoarece ghețarul din care s-a rupt acest aisberg plutea deja pe apă, evenimentul nu va avea un impact direct asupra nivelului mării.

Ruptura aisbergului s-a produs natural

Potrivit National Snow and Ice Data Center (NSIDC), continentul Antarctica, care se încălzește într-un ritm mai rapid decât restul planetei, are suficientă apă înghețată pentru a ridica nivelul mării la nivel mondial cu 60 de metri. Oamenii de știință nu cred însă că schimbările climatice provocate de om au cauzat desprinderea aisbergului A-76 sau a predecesorului său din apropiere, A-74.

„A76 și A74 sunt ambii doar o parte a ciclurilor naturale ale banchizelor de care nu se mai desprinsese nimic mare de zeci de ani”, a precizat Laura Gerrish, cercetător la British Antarctic Survey, citată de Live Science.

Cercetătoarea a afirmat că este importantă monitorizarea frecvenței ruperii tuturor aisbergurilor.

Sateliții vor continua să urmărească noul aisberg, la fel cum au făcut și cu A-68A, fostul deținător al titlului de cel mai mare aisberg din lume.

Curenții de apă caldă, o amenințare pentru ghețari

După despărțirea de stratul de gheață din Antarctica în 2017, A-68A a fost dus de curenții oceanici, iar în 2020 s-a apropiat extrem de periculos de insula Georgia de Sud, o zonă unde se reproduc focile și pinguinii. Bucata masivă de gheață a fost măcinată însă de mare și s-a separat în zeci de bucăți mici înainte de a dispărea în ocean și de a nu mai produce astfel daune.

Banchiza Ronne, din care s-a desprins ultimul aisberg, este lipsită în mare parte de proximitatea fluxurilor de apă caldă care perturbă ciclul natural al ruperii și refacerii gheții din Antarctica.

Nu toate părțile Antarcticii de Vest au fost atât de norocoase. Luna trecută s-a descoperit că ghețarul Thwaites (denumit și „ghețarul Apocalipsei”) se topea mai repede decât se credea anterior, iar cauza a reprezentat-o curentul de apă caldă venit din est care afectează punctele esențiale care ancorează banchiza de uscat.

Vă recomandăm să citiți și:

O treime din întreaga calotă glaciară din Antarctica riscă să se prăbușească în mare

Particule de la o explozie meteorică din urmă cu 430.000 de ani au fost descoperite în Antarctica

„Râuri invizibile din cer” lasă în urmă găuri uriașe în gheața din Antarctica. Cum explică cercetătorii fenomenul

Ce au lăsat în urmă 200 de ani de activitate umană în Antarctica. O nouă analiză a dezvăluit o imagine tulburătoare