O molie gigantică care nu este aproape niciodată văzută de oameni a fost găsită recent la o școală din Australia. Insecta colosală este atât de grea încât nici nu poate zbura.
Molia de lemn gigantică (Endoxyla cinereus) este cea mai mare specie de molie din lume. Atunci când ajung la dimensiunea maximă, femelele, care sunt de două ori mai mari decât masculii, pot cântări până la 30 grame și ating o lungime totală a aripilor de 25 centimetri. Aceste molii uriașe trăiesc în păduri din Australia și Noua Zeelandă.
Muncitorii de la Școala de Stat Mount Cotton au descoperit o femelă de molie de lemn gigantică la șantierul pentru construirea unei noi clădiri a școlii, în apropiere de pădure. După ce au făcut fotografii cu descoperirea lor impresionantă, muncitorii au eliberat molia înapoi în sălbăticie.
Meagan Steward, directorul școlii, a spus că „descoperirea este uimitoare” dar nu au fost „surprinși” de insectă pentru că au mereu parte de diferiți vizitatori din regnul animal, inclusiv urși koala, rațe, șerpi, broaște, țestoase, oposumi și canguri.
Larvele acestor insecte uriașe se ascund adânc în arborii de eucalipt înainte să reapară un an mai târziu ca omizi. Apoi, coboară la sol, acolo unde se hrănesc cu rădăcinile copacilor. Omizile trec apoi printr-o metamorfoză uimitoare și își dezvăluie forma finală, potrivit Live Science.
După aceea, masculii mai mici zboară pe distanțe scurte și caută femele pentru împerechere. Dacă procesul de împerechere este unul reușit, femela depune în jur de 20.000 de ouă. Cu toate acestea, molia de lemn gigantică este rareori văzută de oameni pentru că insectele mor rapid după procesul de reproducere.
Școala era închisă atunci când molia a fost descoperită, așa că elevii nu au putut vedea cu ochii lor uriașa insectă. Cu toate acestea, imaginile cu molia au inspirat o sesiune de scriere creativă care a rezultat într-o poveste cu o „invazie a moliilor gigantice” și care a inclus „devorarea doamnei profesoare Wilson”, potrivit unui comunicat al școlii.
O specie de furnici este echipată cu o „armură biominerală” nemaivăzută până acum la insecte