Urșii polari aflați în pericol de dispariție au început să se împerecheze cu urșii grizzly, astfel creând o specie hibridă de urși „pizzly”. Toate aceste schimbări au fost declanșate de criza climatică, au spus oamenii de știință.
Pe măsură ce lumea se încălzește și gheața din Arctica se subțiază, urșii polari înfometați se îndreaptă înspre sud, acolo unde se întâlnesc cu urșii grizzly, ai căror teritorii se extind spre nord. Odată cu acest contact tot mai crescut dintre cele două specii apare și împerecherea.
Având unele trăsături care ar putea însemna un avantaj în habitatele nordice tot mai calde, unii cercetătorii speculează că urșii „pizzly” sau „grolar” ar putea devine o specie permanentă.
„De obicei, hibrizii nu sunt mai bine echipați pentru mediile lor decât părinții, însă există posibilitatea ca acești hibrizi să fie capabili să caute o varietate mai largă de surse de hrană”, a explicat Larisa DeSantis, paleontolog și profesor de științe biologice la Universitatea Vanderbilt din Tennessee, SUA.
Urșii polari au cranii mai alungite, ceea ce-i face experți la prinderea focilor. Însă, molarii lor sunt mai mici decât este tipic pentru dimensiunea corpului lor pentru că se hrănesc toată ziua doar cu grăsime. Pe de altă parte, urșii grizzly pot consuma orice doresc. „Nu știm deocamdată, însă craniul urșilor pizzly ar putea reprezenta un avantaj biomecanic”, a adăugat DeSantis.
Urșii grizzly și cei polari s-au despărțit în urmă cu doar 500.000 sau 600.000 de ani, așa că cele două specii se pot împerechea și pot produce pui viabili. Observațiile desfășurate în captivitate și un studiu efectuat în sălbăticie sugerează că hibrizii sunt fertili și au produs chiar ei alți pui.
Urșii „pizzly” au început să fie văzuți în sălbăticie în 2006, atunci când un vânător a împușcat ceea ce el credea că era un urs polar în Teritoriile de Nord-Vest din Arhipelagul Arctic canadian.
Atunci când s-a uitat mai atent, vânătorul a descoperit că era vorba despre un animal mult mai neobișnuit. Animalul avea blana alb-gălbuie a unui urs polar, însă ghearele lungi și petele maronii ale unui grizzly. Testele ADN au confirmat faptul că animalul era un hibrid, fiind primul descendent documentat în sălbăticie al unui urs polar și al unui grizzly.
De atunci, tot mai mulți urși „pizzly” au fost văzuți. Un studiu din 2017 publicat în jurnalul Arctic a arătat că opt hibrizi au fost produși de o singură femelă urs polar care s-a împerecheat cu doi urși grizzly, potrivit Live Science.
„Urșii polari consumau hrană moale chiar și în timpul perioadei calde medievale, o perioadă anterioară marcată de încălzire rapidă. Dietele lor nu s-au schimbat prea mult. Tocmai de aceea, faptul că vedem cum acești urși polari înfometați încearcă să găsească surse alternative de hrană poate însemna un punct critic”, a explicat DeSantis.
Toate acestea ar putea rezulta într-un habitat gata să fie preluat de hibrizi, astfel ducând la pierderea biodiversității dacă urșii polari sunt înlocuiți. „Producem efecte masive asupra multor specii prin schimbările climatice. Urșii polari reprezintă canarul din mina de cărbune care ne spun cât de gravă este situația”, a mai precizat DeSantis.
În Arctica rămasă fără gheață, Rusia testează cele mai noi arme
De ce este „absolut necesară” prezența militară rusă în Arctica pentru Vladimir Putin