Declinul gheții din Arctica forțează urșii polari să folosească de 4 ori mai multă energie pentru a supraviețui
Urșii polari și narvalii folosesc de până la patru ori mai multă energie pentru a supraviețui din cauza pierderii uriașe de gheață din Arctica, potrivit oamenilor de știință.
Cândva adaptați perfect vieții polare, acești prădători se chinuie tot mai mult pe măsură ce habitatele se micșorează și abilitățile lor unice de adaptare devin mai puțin potrivite pentru o Arctică fără gheață, au spus cercetătorii.
Mamiferele sunt concepute din punct de vedere fiziologic să folosească foarte puțină energie. Urșii polari sunt, în primul rând, vânători care „stau și așteaptă”, fiind adaptați la prinderea focilor în apropiere de găurile din gheață folosite pentru respirat, iar narvalii au evoluat să se scufunde la adâncimi foarte mari în căutarea prăzii fără să facă mișcări bruște. Cu toate acestea, urșii polari și narvalii trebuie să depună mai mult efort și să folosească mai multă energie pentru a supraviețui, potrivit unui articol publicat în Journal of Experimental Biology.
Urșii polari devin mai vulnerabili la înfometare
Urșii polari se hrănesc în principal cu grăsimea bogată în energie a focilor, însă această sursă de hrană este mult mai greu de găsit. Gheața pe care vânează urșii polari s-a micșorat cu 13% în fiecare deceniu începând cu 1979. Studiile au arătat că urșii polari înoată acum în medie trei zile pentru a găsi foci, sau caută surse de hrană terestre mai puțin bogate în energie, astfel fiind forțați să parcurgă distanțe mai lungi.
Resursele terestre nu vor putea compensa pentru declinul oportunităților de hrănire cu foci, ceea ce înseamnă că urșii polari devin mai vulnerabili la înfometare. „Un urs polar ar trebui să consume aproximativ 1,5 reni, 37 de pești, 74 de gâște, 216 ouă de gâscă sau 3 milioane de afine pentru a echivala energia digerabilă disponibilă în grăsimea unei foci adulte”, au precizat oamenii de știință, potrivit The Guardian.
„Lumea arctică a devenit acum mult mai imprevizibilă”
Narvalii sunt înotători de anduranță care pot ajunge până la 1.500 metri adâncime în căutarea halibutului de Groenlanda, prada lor favorită. Narvalii au nevoie de găuri în gheață pentru respirat, însă gheață se schimbă rapid și se mișcă constant, astfel că găurile s-au modificat și în unele cazuri chiar au dispărut.
„Lumea arctică a devenit acum mult mai imprevizibilă pentru aceste animale. Având o cantitate finită de oxigen în mușchii și sângele lor, am descoperit că narvalii își economisesc viteza, adâncimea, și durata scufundărilor pe măsura capacității propriilor rezervoare de oxigen. O singură eroare de calcul și ar putea să se înece”, a explicat dr. Terrie Williams, unul dintre autorii studiului.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Motivul pentru care urșii panda adoră să se rostogolească în excremente
Urșii polari ar putea dispărea în următorii 80 de ani
Urşii polari, forţaţi să recurgă la canibalism pentru a supravieţui