Noi dezvăluiri făcute de genomul celacantului, „fosila vie” care ne-ar putea ajuta să descifrăm misterele propriei evoluții

În 1938, o „fosilă vie”, considerată dispărută de 65 de milioane de ani, a fost prinsă accidental într-o plasă de pescuit în apele de coastă a Africii de Sud.

Celacantul (Latimeria chalumnae) avea o lungime de 2 metri și s-a dovedit a fi una dintre cele mai apropiate rude ale noastre. Totodată, peștele părea în mare parte neschimbat de la ultima sa apariție în perioada dinozaurilor non-aviari.

• Un studiu arată că muștele sunt mai vulnerabile decât albinele la schimbările climatice
• Imagini incredibile arată cum beau apă șerpii însetați

Acum, noi dovezi arată că acest pește prădător din adâncurile mărilor a trecut printr-o evoluție ascunsă la nivel genetic prin atacarea genelor de la alte specii.

În timp ce căuta prin bazele de date genetice pentru versiunea ancestrală a genei umane implicate în reglarea genetică, CGGBP1, Isaac Yellan, genetician molecular la Universitatea din Toronto, a descoperit că acest pește bizar deține multe variante ale acestei gene.

Ce sunt genele săltărețe și de ce sunt considerate paraziți

În mod și mai ciudat, aceste diferite variante ale genelor CGGBP nu împărtășesc un strămoș comun. Asta sugerează că la anumite momente în urmă cu 10 milioane de ani, 62 dintre aceste gene au trecut de la celacantul la alte specii neînrudite, prin intermediul transferului orizontal de gene.

Aceste gene cu o abilitate de a „sări” de la un genom la altul sunt cunoscute drept transpozoni, „gene săltărețe” sau elemente genetice mobile.

Dacă se întâmplă să „sară” în locul potrivit din genom, mașinăria celulară le va copia la fel ca pe alte gene. Însă, transpozonii pot sări și în locul nepotrivit, acolo unde pot fi dăunătoare, astfel că aceste gene sunt considerate paraziți.

Uneori aceste gene își pot pierde abilitatea de a „sări”

Ocazional, aceste gene ajung într-o poziție atât de folositoare pentru specia gazdă încât își pierd abilitatea de a „sări”, astfel că sunt păstrare în noul loc din genom, ceea ce se pare că s-ar fi întâmplat în cazul celacantului, de mai multe ori, potrivit Science Alert.

Deși transpozonii sunt gene care pot fi găsite la multe specie, este neobișnuit să fie prezente în număr atât de mare.

Experimentele în laborator și simulările computerizate au demonstrat că aceste gene codifică proteine implicate în atașarea de secvențe repetate din ADN, astfel sugerând că, la fel ca versiunea umană, sunt implicate în reglarea genetică.

Celacantul este mai înrudit cu oamenii și peștele pulmonat decât orice altă specie de pește

„Nu știm ce fac aceste 62 de gene, însă multe dintre ele codifică proteinele care se atașează de ADN și cel mai probabil au un rol în reglarea genetică, acolo unde chiar și cele mai mici schimbări sunt importante pentru evoluție”, a explicat Tim Hughes, genetician molecular la Universitatea din Toronto.

Celacantul are înotătoare lobate similare picioarelor și este mai înrudit cu noi și peștele pulmonat decât orice altă specie de pește. Așadar, acest pește ne-ar putea ajuta să descifrăm nenumărate mistere ale evoluției noastre.

„Descoperirile noastre oferă un exemplu foarte bun al fenomenului prin care transpozonii contribuie la genomul speciei gazdă”, a mai precizat Hughes.

Din păcate, acești pești sunt în pericol de dispariție, așa că oportunitățile pentru studierea lor sunt limitate.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Secvenţierea celui mai vechi genom uman oferă detalii inedite despre evoluţia noastră

Cel mai vechi genom aproape complet al HIV a fost descoperit într-o mostră de țesut uitată din 1966

Cercetătorii avertizează că editarea genomului uman ar putea avea efecte nefaste

Genomul uman poate conţine până la 20% mai puţine gene, conform unui rezultat recent surprinzător