28.000 de rațe de cauciuc au fost luate de curenții oceanici

La 10 ianuarie 1992, o furtună din Pacific a pus în mișcare unul dintre cele mai mari și mai neobișnuite studii asupra curenților oceanici globali. Un cargo care călătorea din China în America a fost prins de furtună, care a lovit crunt nava.

Câteva containere de transport maritim au fost aruncate în apa. Unul dintre acestea conținea un lot de 28.800 de jucării de cauciuc pentru baie. Jucăriile erau grupate în seturi și fiecare conținea o rață galbenă, un castor roșu, o broască verde și o broască țestoasă albastră realizată de compania The First Years, informează IFLScience.

• Un studiu arată că muștele sunt mai vulnerabile decât albinele la schimbările climatice
• Imagini incredibile arată cum beau apă șerpii însetați

Se crede că jucăriile au căzut după ușile containerului s-au deschis, în urma contactului violent cu celelalte containere de pe vas. În urma procesului de înmuiere în apa sărată, precum și ca urmare a efectului curenților și a valurilor, produsele ies din ambalaje. Pentru că au fost proiectate fără găuri, au plutit cu succes pe suprafața apei.

Ce au folosit oamenii de știință pentru studiul curenților oceanici

Oamenii de știință nu au putut niciodată arunca etic zeci de mii de jucării din plastic în ocean, dar eliberarea accidentală a atât de multe jucării a reprezentat o oportunitate prea bună pentru a o rata.

Oceanograful Curtis Ebbesmeyer a cartografiat progresul mișcărilor lor. Sticlele au fost folosite anterior pentru a studia curenții oceanici, dar desfășurarea lor este în mod normal plafonată la 1.000 de sticle, dintre care multe s-ar putea să nu mai fie văzute niciodată.

Circa 28.800 de urmăritori de curent oceanic au fost, prin urmare, un avantaj pentru oceanografie, deoarece puteau oferi mai multe date.

Ce au făcut cercetătorii cu datele obținute de la rațele de cauciuc

Plutitorii Prietenoși, așa cum li se spunea, au început mai întâi să se deplaseze pe coasta din Alaska spre sfârșitul anului 1992, la aproximativ 3.200 de kilometri (2.000 mile) de punctul lor de plecare. A trecut un an, călătorind pe coasta de est a Golfului Alaska.

Fiecare animal raportat a fost introdus într-o simulare a curenților de suprafață oceanică (OSCAR), un model de computer creat de Ebbesmeyer și colegul său James Ingraham. Modelul combină date despre presiunea aerului și viteza și direcția sistemelor meteorologice pentru a cartografia traseul indicatorilor curenți ai oceanului, cum ar fi rațele de cauciuc navigatoare.

Vă invităm să citiți și:

Ultimele ore din viața unui explorator polar au fost dezvăluite. Ce au descoperit cercetătorii în jurnalul său

Top 10 capodopere arhitecturale ale mayașilor

Este un creier? Descoperire sinistră făcută de un american pe o plajă

Ranitidina, medicamentul care s-a folosit mulţi ani în România, a fost interzisă. Conţine substanţe care pot cauza cancer