Zoologi speculează că acest comportament se datorează faptului că șerpii pot sta câteva luni fără a se hrăni, iar o pradă, indiferent de mărime, crește șansele de supraviețuire.
Un piton de de 4 metri lungime a devenit subiectul unui studiu după ce a atacat-o pe Lee-Ann Mears la primele ore ale dimineții. Mears știa că șarpele se află în casa ei, a rămas uimită nu doar de atac, ci și curajul unui șarpe atât de mic, care a încercat să atace o pradă pe care nu ar fi putut să o termine.
Inspirată de apetitul șarpelui, o echipă de cercetători a analizat rapoarte despre evenimente asemănătoare, notează IFL Science.
Cercetătorii au început căutarea unor povești similare, concentrându-se pe 32 de atacuri care au fost prezentate și au descoperit că acest comportament nu este unul neobișnuit pentru pitoni. Cauza atacurilor nu era clară, dar părea a fi un eveniment mai frecvent în medii dure.
În timp ce acești pitoni pot supraviețui luni de zile fără hrană, o masă bună întotdeauna îmbunătățește șansele de supraviețuire a unui animal, ceea ce ar putea explica comportamentul acesta riscant. Cu toate acestea, o pradă mare încetează să mai fie benefică atunci când provoacă o ruptură esofagiană fatală sau chiar sufocarea.
„Acest fenomen poate fi mai răspândit la șerpi decât s-a crezut anterior”, explică autorii studiului. Aceștia mai adaugă că magnitudinea diferenței dintre prădător și pradă este, probabil, cea mai mare în cazul șerpilor constrictori din familiile Boidae, Pythonidae.
„În unele cazuri, șarpele poate vedea doar o parte din întreaga pradă. Odată ce șarpele identifică prada, are loc răspunsul său natural de hrănire chiar dacă aceasta este prea mare pentru a fi consumată. „Acest lucru ar putea explica modul în care Mears a ajuns în meniu în acea noapte, deoarece șerpii probabil că au văzut doar un picior al acesteia și mai târziu și-a dat seama de greșeală odată ce deja atacase.
O femeie a fost găsită moartă cu un piton înfăşurat în jurul gâtului. În casă se aflau 140 de şerpi