Sub un dom transparent din policarbonat, într-o fostă arenă de hochei, Ray Solotki, directorul executiv al Serei Comunitare din Inuvik, îngrijește legume și flori.
Temperaturile în Inuvik, un oraș canadian cu o populație de 3.200 de persoane aflat la 193 de km depărtare de Cercul Polar Arctic, pot ajunge sub 4 grade Celsius.
Însă, în interiorul serei este adesea mult prea cald, temperaturile atingând cu ușurință 38 de grade Celsius în timpul verii.
„Nu avem o problemă cu frigul cum cred mulți oameni. Avem o problemă cu căldura, din cauza luminii solare”, spune Solotki. 24 de ore de lumină pe timpul zilelor de vară fac ca sera să aibă o temperatură plăcută și fac ca legumele să crească într-un ritm accelerat.
Recolta crește atât de repede încât la începutul lunii iulie Solotki a anunțat cu bucurie că au fost recoltate peste 100 de kilograme de mâncare. Soarele de miazănoapte din nord face grădinăritul în seră surprinzător de productiv, lumina solară hrănind orice de la verdețuri, roșii, dovlecei până la paturi de flori.
Sera Comunitară din Inuvik era considerată anterior cea mai nordică seră de pe continent. Însă, numeroase alte sere au apărut în comunități mult mai izolate. În ziua de azi, 16 sere comunitare pot fi găsite în Yukon, iar din 2015 încă 24 alte sere au apărut în Teritoriile de Nord-Vest ale Canadei. Această creștere bruscă a grădinăritului de seră este un pas spre independență, în locuri în care 1 din 5 persoane se confruntă cu nesiguranță alimentară.
Locuitorii din Inuvik, 64% dintre aceștia fiind indigeni, depind foarte mult de produsele importate. Deși se poate ajunge în Inuvik cu mașina mare parte din an, multe alte comunități arctice pot fi accesate doar cu avionul, ceea ce înseamnă că produsele care ajung sunt „mult prea scumpe și deloc proaspete”, spune Solotki. „Este cu totul diferit atunci când scoți ceva din pământ”, adaugă Solotki, potrivit Atlas Obscura.
Cu temperaturi plăcute și primitoare, sera comunitară a devenit o oază verde. „Este un câștig pentru comunitatea noastră, este iubită de mulți. Și chiar are multe de oferit. Este atât de cald și mereu înflorește câte ceva”, explică Melinde Gilliss, o femeie de afaceri și locuitoare din Inuvik care face voluntariat la seră de 10 ani deja.
Gilliss mai subliniază că, de fapt, cultivarea hranei este un lucru nou în aici în nord și că, în mod tradițional, inuiții nu mâncau multe verdețuri. Însă, pe lângă faptul că oferă flori și produse proaspete, sera îi aduce împreună pe membrii comunității.
Plantele pot trimite semnale electrice secrete pe sub pământ. Ce au aflat cercetătorii
Ce specii de plante se află în Parcul Moghioroş din Bucureşti. E o adevărată grădină botanică
Ce se întâmplă cu plantele atunci când cresc în apropiere de rămășițe umane
Cum au devenit carnivore unele specii de plante. Anomalia genetică din urmă cu 70 de milioane de ani