Unele plante pot fi toxice dacă sunt consumate. Altele pot provoca răni dacă intră în contact cu pielea. De asemenea, unele plante pot conține otravă în fiecare parte a lor. În schimb, alte plante pot conține otravă doar în anumite părți, iar pericolul poate varia de la iritații ușoare ale pielii la boli grave sau chiar deces.
Flora din România cuprinde multe dintre aceste plante otrăvitoare, însă o educație adecvată ne poate ajuta să le identificăm mai ușor și să ne ferim de ele pe cât posibil.
Ceea ce poate fi o surpriză pentru mulți dintre noi este că această plantă, preferată de mulți pentru mirosul plăcut al florilor, poate provoca afecțiuni gastrointestinale severe precum diaree sau greață, dar și dureri de cap sau iritații ale pielii. Lăcrămioara își folosește toxicitatea pentru a se apăra de animalele care încearcă să se hrănească cu semințele sale.
Toate părțile acestei plante, precum tulpina, frunzele, florile și fructele, sunt extrem de otrăvitoare, iar în jur de 40 de tipuri de glicozide au fost găsite în această plantă. Glicozidele sunt compuși organici, iar în cantități peste limită pot afecta grav sistemul nervos, cel gastrointestinal, precum și cel cardiovascular.
Semințele de salcâm galben sunt extrem de otrăvitoare și pot duce chiar la deces. Pericolul pe care îl prezintă această plantă este produs de citisină, un alcaloid chinolizidinic, cunoscut și sub numele de soforină sau ulexină. Citisina este prezentă pe toată suprafața salcâmului galben.
Joianul este membru al familiei Apiaceae, care conține unele dintre cele mai toxice plante din lume. Denumite și Umbelifere, aceasta pot fi plante ierboase, anuale, bienale sau perene.
Planta de joian este foarte periculoasă. Conține o neurotoxină puternică numită „oenanthotoxin”, care poate declanșa convulsii de obicei urmate de o moarte subită. Cea mai mare concentrație de toxine se află la rădăcina plantei, apoi în tulpină și în frunze. Toxina pare că poate intra în corp prin piele, așadar este recomandată multă grijă atunci când această plantă este atinsă.
Planta de cucută conține „conhydrine” și „N-methylconine”, însă alcaloidul cel mai otrăvitor al său este coniina, care are o structură chimică similară cu cea a nicotinei. Această otravă poate perturba sistemul nervos central, iar o doză mică poate provoca insuficiență respiratorie. În cele din urmă, cucuta poate duce la sufocare. Acest lucru nu se va întâmpla foarte rapid, iar ceaiul de cucută poate produce o stare asemănătoare cu cea de ebrietate.
Ar putea dura între 48 și 72 de ore până când efectele toxice să se manifeste. Dacă cineva este otrăvit cu plantă de cucută, singura salvare este ventilația mecanică.
Dedițelul este destul de toxic atunci când este proaspăt cules. Planta proaspătă și neprocesată nu ar trebui să fie niciodată folosită ca medicament. Aceasta plantă conține o substanță numită ranunculină, care este extrem de otrăvitoare. Atunci când planta este tăiată sau zdrobită, o enzimă este produsă care transformă ranunculina în protoanemonină. Cea din urmă este un ulei esențial foarte iritant de culoare galbenă.
Protoanemonina poate cauza iritații severe ale pielii, iar dacă este înghițită poate duce la leziuni grave ale ficatului, precum și paralizia întregului sistemul nervos central.
Cum păcălesc bondarii plantele să înflorească mai repede
Iată 10 dintre cele mai FASCINANTE detalii despre plante
Ce plante trebuie să ai neapărat în apartament ca să domoleşti poluarea din Bucureşti
Cum au devenit carnivore unele specii de plante. Anomalia genetică din urmă cu 70 de milioane de ani