Cum ar putea vacile să salveze planeta de la dezastru

În ultimii ani, la nivel mondial o mulţime de companii au investit bani în cercetare şi au produs o alternativă pe bază de plante pentru carne şi mulţi oameni au adoptat o dietă pe bază de plante pentru a-şi reduce astfel amprenta de carbon şi pentru a reduce poluarea asociată creşterii animalelor. Totuşi, după cum explică Danie Slabbert, un fermier din provincia Free State, Africa de Sud, problema nu este reprezentată de către consumul de carne, ci de către modul în care aceasta este produsă, notează CNN.

În urmă cu 200 de ani, pe teritoriul actual al Free State se afla o câmpie vastă, care hrănea peste 30 de specii de erbivore. Odată cu colonizarea regiunii, o parte din această câmpie a fost folosită pentru agricultură şi pentru locuire. Danie Slabbert explică faptul că o parte importantă a acestei câmpii a rămas intactă şi că asta i-a dat ideea de a schimba modul în care vacile sunt crescute. Astfel, el şi alţi fermieri din regiune propun migrarea vacilor, într-un mod asemănător celui în care animalele se deplasau în grupuri mari cu mult înainte de venirea oamenilor.

Fermierii precum Slabbert îşi secţionează terenul în zone mai mici pe care vacile le golesc de iarbă, la fel cum au făcut şi erbivorele sălbatice, în mod contraintuitiv, această metodă îmbunătăţeşte calitatea solului şi pe cea a vegetaţiei care creşte din acesta. 

Nu vacile sunt de vină pentru creşterea gazelor cu efect de seră, ci modul în care sunt crescute

Studiile au arătat că creşterea animalelor produce aproximativ 14% din emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial; după cum arată un studiu efectuat de către Universitatea California Davis, vacile produc în timpul vieţii lor aproximativ 100 de kilograme de metan anual. După cum explică fermierii, dar şi cercetătorii de la Universitatea Texas, această cantitate mare de gaze cu efect de seră nu este produsul evoluţiei vacilor, ci al modului în care acestea sunt crescute. 

Dacă vacile ar fi crescute într-un mod asemănător celui prezentat mai sus, atunci insectele şi procesele naturale ar face ca emisiile de carbon să nu mai reprezinte o problemă. O astfel de strategie, în care fermierii se folosesc de natură pentru a reduce emisiile de carbon este numită agricultură sustenabilă şi are în centrul său calitatea solului. Oamenii de ştiinţă explică faptul că în sol se găseşte o cantitate de trei ori mai mare de carbon, în comparaţie cu cea din atmosferă. Evident, chiar şi solul poate avea o limită superioară de stocare a carbonului, dar ar dura decenii până când aceasta ar fi atinsă.

Acest tip de agricultură practicat de către Slabbert se dovedeşte a fi eficient într-o zonă afectată de către creşterea temperaturilor, dovedindu-se benefică atât pentru bunăstarea vacilor, dar şi pentru întreg ecosistemul care reciclează toate formele de carbon emise de către vaci.

Citeşte şi: