Un expert în neuroştiinţe, un specialist în comportamentul câinilor şi altul în cel al pisicilor au dat o serie de răspunsuri la această întrebare, potrivit PBS.
Neurologul Suzana Herculano-Houzel, de la Departamentul pentru Psihologie şi Ştiinţele Biologiei din cadrul Universităţii Vanderbilt (SUA), studiază inteligenţa animalelor pornind de la materia lor cenuşie. Ea lichefiază creierii animalelor pentru a le număra neuronii. Astfel, a descoperit că în creierii câinilor există de două ori mai mulţi neuroni decât în cei ai pisicilor.
Neuronii procesează şi trimit informaţii în întregul sistem nervos central. Echipa condusă de Herculano-Houzel a numărat neuronii din cortexul cerebral (scoarţa cerebrală), partea periferică a emisferelor cerebrale, de la diferite specii. Creierii analizaţi proveneau de la opt mamifere carnivore: pisici, câini, dihori, manguste, ratoni, hiene, lei şi urşi bruni. Studiul a fost publicat la sfârşitul anului 2017 în revista Frontiers in Neuroanatomy.
Aceste organe proveneau de la animale deja moarte donate de către o grădină zoologică, centre de protejare a pădurilor şi vieţii sălbatice şi câţiva proprietari de animale de companie.
Dezvoltată de către Herculano-Houzel şi folosită iniţial pentru a dezvălui numărul neuronilor existenţi în creierul uman, tehnica a presupus dizolvarea creierilor acestor mamifere şi lichefierea fiecărui neuron. Metoda a ajutat oamenii de ştiinţă să descopere, în final, că în cortexul câinilor există circa 530 de milioane de neuroni, în timp ce pisicile au aproximativ 250 de milioane. Spre comparaţie, cortexul oamenilor conţine 16 miliarde de neuroni. Potrivit lui Herculano-Houzel, este posibil ca inclusiv Chihuahua (câini de talie mică) sau căţeii să aibă mai mulţi neuroni decât pisicile.
„Atunci implicaţia logică este că da, câinii sunt mult mai capabili decât pisicile”, a afirmat Herculano-Houzel.
O surpriză mai mare a fost că în cazul animalelor de talie mare, precum hienele, leul sau ursul brun, numărul de neuroni era mult mai mai mic, ceea ce indică că un creier mai mare nu înseamnă şi mai multă minte. Spre exemplu, urşii bruni aveau în cortexul cerebral un număr de neuroni similar cu pisicile.
O altă surpriză a fost în cazul ratonilor care au un creier de dimensiunea celui al pisicilor, însă cu un număr de neuroni în cortex similar cu al câinilor.
Echipa lui Herculano-Houzel a analizat şi numărul neuronilor unor erbivore (cu date colectate de către alţi cercetători), suspectând că păşunatul presupunea un consum mai mic de energie şi de funcţionare a creierului, deci mai puţini neuroni. Au descoperit însă că erbivorele au la fel de mulţi neuroni precum carnivorele. Acelaşi lucru au aflat şi când au comparat animalele domestice cu cele sălbatice.
Toate acestea sugerează că dimensiunea creierului nu contează, iar evoluţia şi reproducerea nu au favorizat o specie sau dimensiunea corpului atunci când a fost vorba de numărul neuronilor. Potrivit lui Herculano-Houzel, inteligenţa este ambalată în diverse dimensiuni.
Credit foto: Shutterstock
Brian Hare, fondatorul şi directorul Centrului de Cunoaştere Canină al Universităţii Duke, este prudent atunci când este vorba de dezbateri pe inteligenţa diverselor specii. Potrivit acestuia, mulţi oameni de ştiinţă evită să folosească acest termen deoarece inteligenţa este studiată de obicei dintr-o perspectivă axată pe oameni.
„Întrebând ce specie este mai inteligentă este ca şi cum ai întreba dacă un ciocan este o unealtă mai bună decât o şurubelniţă”, este de părere Hare, care nu a contribuit la studiul lui Herculano-Houzel. „ Fiecare unealtă este proiectată pentru o problemă specifică, de aceea depinde de problema pe care încercăm să o rezolvăm”, a adăugat acesta.
Fiecare specie a fost modelată de evoluţie pentru a rezolva problemele cele mai critice pentru supravieţuirea şi reproducerea sa, a continuat Hare. Mergând pe această idee, ar fi ciudat să vezi un delfin într-un copac sau un cimpanzeu care ar pescui în mare. Cercetările arată, însă, că atât delfinii, cât şi cimpanzeii sunt genii în habitatele lor naturale.
În aceste condiţii, cum ar trebui oamenii de ştiinţă să studieze cogniţia animalelor fără a stabili o ierarhie din punct de vedere al inteligenţei.
„O mare parte din ceea ce deja ştim despre inteligenţa altor specii se încadrează într-o pantă sau într-un spectru”, a afirmat Kristyn Vitale Shreve care cercetează comportamentul şi cogniţia pisicilor în cadrul Universităţii de Stat din Oregon, SUA.
Dacă sunt luate în considerare abilităţile de vânătoare, pisicile se încadrează în fruntea topului, în timp ce câinii se află la mijloc, iar oamenii spre coada lui. Dacă aceste trei specii sunt, însă, testate la matematică, clar oamenii vor fi în partea inteligentă, iar câinii şi pisicile în cealaltă parte.
Vitale Shreve afirmă că este nevoie de studii comparative pentru a vedea modul în care comportamentele generale se raportează la fiziologia creierului, în special ceea ce ştim acum despre numărul de neuroni la diferite specii.
Vitale Shreve şi Herculano-Houzel precizează că este dificil să analizezi inteligenţa folosind studii comportamentale, care implică de obicei animale care îndeplinesc sarcini sau rezolvă puzzle-uri. De asemenea, câteva studii au comparat direct cogniţia câinilor şi pisicilor şi numai o mână de cercetători studiază pisicile. Vitale Shreve a atras atenţia că nu este corect să fie făcute astfel de comparaţii până când oamenii de ştiinţă nu vor găsi metodele potrivite pentru a investiga câinii şi pisicile împreună.
În concluzie, inteligenţa este o chestiune nuanţată şi complicată, iar mesajul lui Herculano-Houzel pentru toţi posesorii de animale de companie este următorul: „Iubiţi câinii şi pisicile cât de mult vreţi, indiferent de câţi neuroni au!”.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Cum au evoluat rasele de câini de-a lungul ultimilor 100 de ani
Ce spune despre tine animalul de companie pe care l-ai ales?