Câinii sunt consideraţi cei mai buni prieteni ai omului şi asta din motive foarte bune, indiferent de mărimea lor aceştia s-au adaptat traiului alături de oameni. Totuşi, după cum explică Melissa Starling şi Paul McGreevy, prostdoctorandă şi profesor din cadrul Universităţii Sydney, Australia, evoluţia nu i-a echipat,această adptare a venit ca urmare a flexibilităţii în comportament de care câinii au dat dovadă de-a lungul timpului, notează Science Alert. Cei doi explică faptul că unele dintre comortamentele umane pot părea bizare pentru patrupezi:
Căţeii sunt animale sociale, fiind interesaţi să interacţioneze cu alte fiinţe, iar asta include joaca, hrănitul, explorarea mediului în care se află sau odihna. Din această cauză, atunci când plecăm la muncă, la cumpăr[turi sau la medicul veterinar, câinii pot experiementa un sentiment de abandon. În funcţie de modul în care au crescut, dar şi de contextul în care sunt separaţi de grupul lor social, celelate animale şi oameni din casă, căţeii se pot aştepta la o reuniune.
Nevoia lor continuă de socializare îi poate face extrem de agitaţi chiar şi atunci când nu vorbim despre un abandon, ci doar de nişte zone din casă în care stăpânii nu le permit căţeilor să pătrundă.
Atenţia oamenilor este atrasă de către stimulii vizuali, în cazul câinilor situaţia este mult mai complexă, ei putând fi atraşi de o ultitudine de stimuli: mirosuri, sunete sau gusturi. Din această cauză, faptul că noi stăm în faţa televizoarelor sau a laptop-urilor poate părea extrem de neobişnuit şi neinteresant pentru aceştia.
Noi poate nu observăm, dar hainele şi obiectele pe care le folosim poartă mirosul nostru, ceea ce deja reprezintă o multitudine de informaţii pe care câinii le ţin minte. Săpunurile, parfumurile sau chiar ordorizantele de cameră ne schimbă în mod constant iar asta, cu siguranţă asta îi poate dezorienta pe căţei.
În ceea ce priveşte hainele, vorbim de o altă sursă de posibilă confuzie, în timp ce căţeii îşi schimbă blana anual, oamenii se schimbă zlnic sau chiar de mai multe ori. Această schimbare constantă a modului în care arătăm cu siguranţă reprezintă o provocare pentru căţei să ne recunoască.
Modul în care ne folosim membrele anterioare poate reprezenta un mister pentru câini. În primul rând, ne folosim braţele la multitudine de sarcini pentru care câinii ar trebui să îşi folosească gura.
Unul dintre cele mai bizare comportamente pe care le putem avea din perspectiva patrupedelor este îmbrăţişatul; evoluţia i-a învăţat pe câini că ceea ce pentru oameni reprezintă o manifestare a afecţiunii pentru ei e un semn de agresiune. Astfel că atunci când un pui de câine îşi vede oamenii îmbrăţişându-se sau chiar că aceştia vor să îl îmbrăţişeze, ne putem aştepta ca aceştia să fie confuzi sau chiar speriaţi.
La punctul anterior am făcut referire la modul în care diferă exprimarea afecţiunii la oameni şi la câini, acest punct continuă acest subiect. Mai exact, vorbim aici de muşcături.
Luptele reprezintă o modalitate de educare a puilor, dar şi o formă prin care câinii crează legături cu ceilalţi câini din jurul lor. Din nefericire, atunci când vine vorba de exprimarea afecţiunii, între oameni şi câini există o barieră de comunicare. Mai exact, există posibilitatea ca oamenii să interpreteze nevoie câinilor de afeţiune şi interacţiune cu agresiunea.
Citeşte şi: