Simona şi Miti Modoran, doi tineri căsătoriţi din Târgu-Jiu, spun că, de opt luni, nu îşi pot închipui viaţa fără Cronco, un pui de cioară pe care l-au găsit în parc.
„Are opt luni. Soţul meu era prin Parcul Central din Târgu-Jiu şi a găsit-o întâmplător pe jos. Era un puiuţ, ţopăia. Mai mult era apatic, nu neapărat rănit, având în vedere că a picat din cuib. Noi suntem iubitori de animale, avem 12 animale, câini şi pisici, stăm la casă. Ne pare rău de orice vietate. La început, nu coopera foarte mult cu noi, era speriat. Era învăţat în mediul lui, se ascundea de noi. L-am ţinut prima dată în baie, pentru că aveam şi pisici în casă. Apoi ne-a lăsat să ne apropiem de el, văzându-ne în fiecare zi, hrănindu-l. Îl mângâiam. După o lună am improvizat o căsuţă în grădină, din lemn, îl scoteam la plimbare, stătea pe mâna noastră, apoi zbura singur la locul lui. Când plecam la serviciu, striga după noi
Din luna septembrie, tânăra din Târgu-Jiu şi soţul ei, în vârstă de 35 de ani, au decis ca una dintre cele şase camere ale casei lor să fie a lui Cronco. Pasărea este lăsată să zburde în dormitor.
„Se răcorea noaptea şi el tremura. Am hotărât să-l mutăm în casă cu noi, are camera lui, avem o casă cu şase camere, un dormitor l-am făcut pentru cioară. Stă pe şifonier. Avem şi pampers pentru el. E special pentru păsări, l-am comandat din Anglia, aici nu se găseşte. Deocamdată, nu i-am pus pampers, de teamă că poate se stresează. De când l-am adus în casă ar sta non-stop cu noi, e foarte fericit. Se joacă, radiază de fericire, face lucruri interesante. De exemplu, astăzi, soţul meu conducea şi el a stat pe mâna lui, e ceva nou. Avem şi o lesă specială, pe care ne-a trimis-o o doamnă din America. Este elastică, e de cinci metri, dar toată vara a stat fără lesă. Ieşim la plimbare în parc, nu pleacă de lângă noi, s-a apropiat foarte mult de noi din prima lună. Oamenii se uită ciudat, mulţi oameni critică, li se pare ciudat, absurd, că am o cioară. Pentru noi este ca un copilaş”, a mai declarat Simona Modoran.
Aceasta spune că pasărea este capabilă să reproducă cuvinte din limbajul uman.
„Scoate şi sunete. Vorbeşte cu jucăriile. Mai mult cu soţul meu, dacă îi spune un cuvânt, Cronco încearcă să-l spună şi el. Are jucării. Nu le acceptă decât pe cele din plastic, cuburile de construit, figurinele mici, mingiuţele îi plac. Nu suportă pluşul. Are o inteligenţă pe care nu aş fi crezut că poate să o aibă. Am auzit asta despre ciori, dar nu am crezut că o să fie chiar aşa. Când mergem la muncă rămâne singur, dar mai lăsăm telefonul şi îl supraveghem. Avem instalat un program prin care îl putem vedea sau strigăm la el şi el ne răspunde. Îl monitorizăm ca să nu se simtă singur. Am suferi dacă s-ar întâmpla să zboare şi să plece, nici nu mă gândesc, ar fi tragic. E o cioară de companie. Poate într-o zi va pronunţa cuvinte ca
Simona Modoran a citit pe internet că ciorile trăiesc mai mult ca oamenii şi are deja un plan. „Cine vrea să ne moştenească nouă casa, o să-i fac un testament să aibă grijă de cioară în continuare. Ştiu că trăiesc foarte mult ciorile şi, dacă ar fi să trăiască mai mult ca noi, urmaşii noştri vor avea de muncă. E deja dresată. Soţul meu crede că e mascul, eu cred că e fetiţă şi putem afla doar dacă îi facem un test ADN. Ne gândim pe viitor să-l facem, se face în altă ţară şi trimitem probă”, a încheiat Simona Modoran.