Specii crezute dispărute care au fost revăzute în 2019

Un raport din mai 2019 al ONU arăta că 75% din mediul înconjurător şi 66% din mediul marin erau grav afectate de către defrişări, agricultura intensivă, pescuitul excesiv şi minerit.  Acest lucru înseamnă că circa un milion de specii de plante şi animale, dintr-un total de opt milioane existente în prezent pe Terra, se află în pericol de extincţie, iar multe dintre ele vor dispărea chiar în deceniile următoare.

Un alt raport dat publicităţii la jumătatea lunii noiembrie, realizat de Wiltshire Wildlife Trust, din Marea Britanie, avertizează că din cele un milion de specii de insecte cunoscute, circa 40% sunt supuse riscului extincţiei, în special pe fondul utilizării excesive a pesticidelor, dar şi a distrugerii habitatelor naturale. Numai în Marea Britanie, în ultimul secol, au dispărut 23 de specii de albine şi viespi.

• Cercetătorii au descoperit că ratonii rezolvă puzzle-uri pentru distracție, nu neapărat pentru recompensă
• Test de cultură generală. De ce urșii polari merg încet?

Mulţi experţi în domeniu vorbesc deja de începutul celei de a şasea extincţii în masă din istoria Pământului, cu pierderi uriaşe de animale.

În acest context reapariţia unor noi specii, considerate anterior extincte de către conservaţionişti, nu poate să fie decât o veste bună. Mai jos vă prezentăm câteva dintre speciile considerate dispărute care au fost revăzute în acest an de către specialişti sau localnici.

Albina gigant a lui Wallace (Megachile pluto)

În ianuarie 2019, o echipă internaţională de ecologişti şi cercetători a descoperit, în insulele indoneziene North Moluccas, o femelă din specia Megachile Pluto, pe care au filmat-o şi fotografiat-o. Denumită popular albina gigant a lui Wallace (după naturalistul şi exploratorul Alfred Russel Wallace, care a descris-o pentru prima dată în 1858), această specie nu mai fusese văzută din 1981 şi era considerată dispărută.

Credit foto: Captură Youtube

Megachile Pluto este considerată cea mai mare albină din lume, având o întindere a aripilor de circa şase centimetri, iar membrii acestei specii depind de zonele împădurite, de unde pot colecta răşina extrem de importantă pentru securizarea stupului de atacul termitelor. 

Ţestoasa Fernandina (Chelonoidis phantasticus)

În 17 februarie 2019, o echipă condusă de expertul Washington Tapia, din cadrul Parcului Naţional Galapagos, a descoperit o femelă adultă din specia Chelonoidis phantasticus.

Denumită popular ţestoasa Fernandina, după insula vulcanică izolată din Galapagos, în care trăia, specia nu mai fusese văzută din 1906. Exemplarul detectat în urmă cu 113 ani este acum piesă de muzeu şi aparţine Academiei de Ştiinţe din California.

Specimenul descoperit anul acesta este o femelă care cântăreşte 20 de kilograme şi, potrivit specialiştilor care au analizat-o, este foarte bătrână, având peste 100 de ani.

Credit foto: Galapagos Conservancy

După descoperirea ei, ţestoasa Fernandina a fost relocată într-un centru de împerechere de pe Insula Santa Cruz, unde dispune de surse de hrană mai multe faţă de insula unde a trăit.

Leopardul pătat din Taiwan (Neofelis nebulosa brachyura)

La şase ani după ce a fost considerat dispărut şi la 36 de ani după ce nu a mai fost văzut, leopardul pătat dn Taiwan pare să îşi fi făcut din nou simţită prezenţa.

Două grupuri diferite de pădurari din satul Alangyi, unde animalul este considerat sacru, au afirmat că în februarie au văzut un exemplar de leopard pătat. Unul dintre grupuri a afirmat că a văzut un specimen de Neofelis nebulosa brachyura căţărându-se într-un copac, înainte de a sări pentru a vâna o turmă de capre. Celălalt grup de pădurari a afirmat că au văzut un leopard alergând după un scuter, înainte de a se urca într-un copac.

Ilustraţia unui leopard pătat din Taiwan făcută de misionarul Joseph Wolf în 1862 

Specia nu mai fusese văzută în zonă din 1983 şi era considerată dispărută ca urmare a vânătorii (blana acestor leoparzi, precum şi a altor astfel de animale, este extrem de valoroasă) şi a pierderii habitatului ca urmare a defişărilor masive pentru industria lemnului. O echipă mixtă de conservaţionişti taiwanezi şi americani au făcut cerectări în zonă, între 2001 şi 2013, dar cum nu au găsit niciun leopard pătat au declarat oficial specia extinctă, la finalul expediţiei. În acest contex, informaţiile furnizate de cele două grupuri de pădurari pot fi o veste bună şi sperăm ca şi oamenii de ştiinţă să le confirme.

Cârstelul cu gâtul alb

O descoperire cu totul neaşteptată a fost anunţată la jumătatea lunii mai a acestui an, şi anume faptul că cârstelul cu gâtul alb din Aldabra (Dryolimnas cuvieri), o specie de păsări care a intrat în extincţie acum 136.000 de ani, a „reînviat” după ce a evoluat din nou.

Având dimensiunile unui curcan şi nefiind capabil să zboare, cârstelul cu gâtul alb a dispărut din atolul Aldabra, un grup de insule din Oceanul Indian, în urmă cu 136.000 de ani, când zona a fost complet înghiţită de ape. Descoperirea şi analizarea ulterioară a unor fosile din acea perioadă, ale acestei păsări, a confirmat că actualul cârstel din Aldabra este urmaşul lui Dryolimnas cuvieri.

Credit foto: Captură Youtube

„Reînvierea” s-a produs ca urmare a procesului de evoluţie iterativă prin care aceeaşi specie sau una similară evoluează din acelaşi strămoş comun, însă în perioade de timp distincte.

Trei specii redescoperite în „oraşul pierdut” din Honduras

Printre ruine şi pădurea deasă din misteriosul „oraş pierdut” din Honduras, unul dintre locurile legendare ale dispărutei civilizaţii mayaşe, o echipă internaţională de conservaţionişi a anunţat, la finalul lunii iunie 2019, descoperirea a trei specii considerate dispărute.

Este vorba de liliacul palid (Phylloderma stenops), care nu mai fusese văzut în Honduras de mai bine de 75 de ani, şarpele de coral fals (Rhinobothryum bovallii), care nu mai fusese văzut din 1965, şi un tip de gândac tigru (Odontochila nicaraguense), despre care se credea că a existat doar în Nicaragua înainte de extincţie.

Cerbul pitic cu spate argintiu (Tragulus Versicolor)

După aproape 30 de ani de la dispariţie, mai multe exemplare de cerb pitic cu spatele argintiu (Tragulus Versicolor), denumit şi cerbul şoarece, care trăiau numai în Vietnam, au fost fotografiate din nou într-o pădure nu foarte departe de oraşul Nha Trang.

Aceste animale din specia Tragulus Versicolor, care nu sunt mai mari decât iepurii, au fost suprinse în peste 2.000 de fotografii realizate, timp de cinci luni, de camerele amplasate în pădure de specialişti de la Global Wildlife Conservation.

Credit foto: Southern Institute of Ecology / Global Wildlife Conservation / Leibniz Institute for Zoo and Wildlife Research / NCNP

Aceştia au avertizat că animalele, care au capetele similare cu ale şoarecilor şi copite de rumegător, au ajuns în pragul extincţiei nu doar pentru că au fost vânate de către pitoni, leoparzi şi câinii sălbatici, ci şi din cauza capcanelor puse de braconieri.

Astfel de exemplare nu mai fuseseră văzute în Vietnam de la finalul anilor ’80 ai secolului XX.

Sperăm că aceste specii crezute dispărute şi revăzute în 2019 să nu fie singurele şi prognozele specialiştilor în privinţa extincţiei să nu se adeverească. Depinde şi de noi toţi, de comportamentul nostru faţă de mediul înconjurător.

Vă recomandăm să citiţi şi:

Trei specii de mamifere, recent descoperite

Cele mai bizare specii de rechini

Top 10 specii disparute care vor putea fi recreate genetic

Feline exotice: 12 specii puţin cunoscute