Măsurătorile arată creşterea nivelurilor de oxid de azot, unul din gazele cu efect de seră
Cercetătorii de la Institutul Norvegian pentru Studierea Calităţii Aerului (NILU) au observat o creştere a nivelului de oxid de azot (N2O) din atmosferă. Acest gaz este cunoscut publicului drept „gazul ilariant”, fiind adesea folosit în cazul anesteziilor. Totuşi, din păcate, acest gaz are efect de seră şi este folosit pe scară largă în agricultură, fiind un îngrăşământ ieftin, notează Science Alert.
„Vedem că emisiile de N2O au crescut considerabil în ultimele două decenii, dar mai ales începând cu 2009”, explică cercetătoarea Rona Thompson, de la NILU. „Estimările noastre arată că emisia de N2O a crescut mai repede în ultimul deceniu decât a estimat-o abordare a grupului interguvernamental de studiere a schimbării climei (IPCC)”, mai adaugă aceasta.
Cercetătorii norvegieni au folosit o metodologie propie, care nu a asumat o relaţie liniară între utilizarea oxidului de azot şi emisile din atmosferă; în schimb aceştia au plecat de la măsurătorile gazelor atmosferice realizate în mai multe locaţii de pe glob.
„Această creştere este semnificativ mai mare decât estimările anterioare”, apare într-un studiu, autorii adăugând că „o schimbare de asemenea mărime nu poate fi explicată de niciun mecanism cunoscut, deoarece ar necesita o creştere a duratei de viaţă atmosferică de aproximativ 20 de ani, iar o astfel de schimbare este nerealistă în această perioadă de timp”.
Oamenii de ştiinţă au stabilit că majoritatea oxidului de azot din atmosferă provine din sol, cu precizarea că de-a lungul perioadei studiate, cantitatea emisă de către agricultorii din Europa şi Statele Unite a rămas constantă; dar s-a observat o creştere graduală în China, Nepal, Brazilia, Bangladesh şi Pakistan.
Credit foto: Thompson et al./Nature Climate Change
O ipoteză pe care cercetătorii o propun este ceea că această creştere a emisiilor are două cauze principale: pe de o parte este folosită o cantitate tot mai mare de îngrăşăminte pe bază de azot şi scăderea capacităţii plantelor de a mai fiza azotul în sol. Acest rezultat consolidează ipoteza unei relaţii neliniare între emisiile de N2O şi intrările de azot şi, deci, a unui factor de emisie ne-constant, aşa cum a fost sugerat anterior de mai multe studii experimentale de teren şi meta-analize”, au scris cercetătorii.
Studiul a fost publicat în Nature Climate Change.
Citeşte şi:
Agricultura este atât o victimă, cât şi o soluţie pentru încălzirea climatică
Descoperire esenţială cu privire la importanţa pădurilor tinere din zona temperată