Pe plan mondial, Uniunea Europeană se dovedeşte a fi una dintre puterile lumii care se implică în mod activ şi continuu în eforturile de protejare a mediului înconjurător şi combatere a încălzirii globale. Totuşi, nu toate politicile şi reglementările Uniunii sunt la fel de eficiente pentru această cauză. Dintre acestea, politica agricolă comună are cel mai mic impact asupra protejării mediului încojurător. Ce înseamnă asta? Conform acestui studiu, agricultura europeană nu este sustenabilă, notează Phys.com.
De la semnarea tratatelor europene care au pus bazele Politici Agricole Comune (PAC), obiectivele acesteia au fost mereu concentrate pe nevoile imediate ale cetăţenilor: hrană de calitate, slujbe stabile, aprovizionare continuă şi la preţuri rezonabile.
Aceste obiective se află la baza dezvoltării agriculturii din acest moment pe continentul european, dar, după cum susţin cercetătorii de la Centrul pentru Biodiversitate, Centrul Helmholtz pentru Studii de Mediu şi de la Universitatea Göttingen, PAC nu este însă orientată către protejarea mediului şi o agricultură sustenabilă.
Cercetătorii explică faptul că în procesele de formulare a reglementărilor europene, oficialii nu integrează în mod coresponzurător recomandările şi studiile ştiinţifice legate de încălzirea climei.
Oamenii de ştiinţă germani au analizat propunerile pentru Politica Agricolă Comună pentru perioada de după anul 2020, urmărind trei întrebări:
1. Este PAC compatibilă cu propunerea Naţiunilor Unite pentru Dezvoltarea Sustenabilă?
2. Reflectă PAC dezbaterile publice legate de agricultură?
3. Oferă PAC politiici superiore pentru mediu în comparaţie cu cele aflate acum în vigoare?
Analiza oamenilor de ştiinţă s-a concentrat pe trecerea în revistă a mai mult de 450 de studii şi articole centrate pe eficienţa, eficacitatea şi relevanţa reformei politicii agricole comune pentru perioada de după 2020.
Concluzia la care au ajuns cercetătorii este îngrijorătoare: reforma PAC nu doar că nu include mai multe eforturi pentru protejarea mediului, ba chiar ar putea reprezenta o regresie, în comparaţie cu reglementările actuale.
O altă critică majoră adusă de către cercetători este legată de modul în care fondurile pentru agricultură sunt repartizate către fondurile şi programele Comisiei. Astfel, Pilonul I, care însumează 40 de miliarde de euro în fiecare exerciţiu bugetar, face plăţi doar pe baza suprafeţei cultivate, fără a diferenţia între culturi sau impactul asupra mediului. O măsură pentru a corecta această problemă a fost înfiinţarea Pilonului II, Programul de Dezvoltare Rurală care, conform criticilor, primeşte doar 10% din finanţarea primului pilon, dar care permite celor care accesează aceste fonduri să îşi continuie activitatea în moduri în care respectă biodiversitatea fiecărei regiuni.
„Uniunii Europene îi lipseşte voinţa de a a asculta solicitările publicului în ceea ce priveşte implementarea obiectivelor de mediu şi de dezvoltare sustenabilă a agriculturii”, au scris cercetătorii.
Studiul cercetătorilor germani poate fi consultat în Science.
Citeşte şi: