Puerto Williams a preluat titlul deţinut până acum de Ushuaia, localitatea argentiniană aflată în apropiere şi a mutat capătul lumii de cealaltă parte a canalului Beagle, în Ţara de Foc.
Locuitorii micului oraş chilian s-au declarat încrezători că titlul le va aduce mai mulţi turişti. Localitatea se află la mai puţin de 50 de km de Ushuaia, fostul deţinător al titlului, din Argentina, unde totul se învârte în jurul titlului pierdut. În Argentina exista un tren spre capătul lumii, o bienală de artă la capătul lumii, iar oraşul avea ca motto oficial formula „Ushuaia, fin del mundo, principio de todo” (Ushuaia, capătul lumii, începutul a tot). În ultimii 50 de ani, populaţia oraşului argentinian a crescut de la 5.000, la 60.000.
În zona chiliană antarctică, Puerto Williams abia trece de un număr de 3.000 de locuitori. Ce consideră că aici ar fi ajuns acum mai bine de 10.000 de ani populaţia Yagan, o comunitate indigenă nomadă de vânători-culegători. Europenii au traversat canalul abia în secolul XVI dar abia în secolul XIX, zona a început să fie dezvoltată pentru a asigura aprovizionarea vaselor pornite la vânătoare de balene.
Puerto Williams a fost fondat în 1953 ca o bază navală chiliană, forţele marine funcţionând şi ca furnizori de electricitate în localitate până în 2002. Între 1982 şi 2002, numărul de locuitori a crescut de la 1.059 la 2.874 de locuitori şi perspectiva recunoaşterii statului urban deja începea să se contureze.
Clima din Puerto Williams este temperată subpolară oceanică, verile fiind scurte şi răcoroase, cu temperaturi care ajung până la 27 de grade în ianuarie, în timp ce iernile au înregistrat scăderi de temperatură care nu au coborât sub -13.8 grade în luna iunie.
„Pentru noi e un instrument de atragere a unui număr mai mare de turişti”, spune Francisca Albornoz, Preşedintele Asociaţiei Turistice de la Capul Horn.
În acelaşi timp, arată Reuters, localnicii sunt îngrijoraţi de faptul că titlul le-ar putea afecta modul de viaţă: „Suntem obişnuiţi cu liniştea, ne lăsăm uşile descuiate şi cheia în contact. Ne facem griji că ne-am putea pierde acest mod tihnit de viaţă”, spune María Luisa Muñoz, vicepreşedintele unei comunităţi Yagan din zonă.