Tot ce trebuie ştiut despre urşii panda giganţi, unele dintre cele mai emblematice animale ale naturii
Timp de mai mulţi ani, savanţii se întrebau dacă panda este o specie de urs, raton sau ceva diferit. Dar mai multe studii genetice au arătat că aceştia sunt un tip de urs. Panda giganţi se deosebesc de alţi urşi panda după dimensiunea mare şi blana alb şi negru (dar, colocvial, sunt numiţi şi simplu urşi panda). Aceasta oferă camuflaj, aceştia fiind aproape invizibili în pădurile pline cu bambuşi, scrie Live Science.
Dimensiune, habitat şi dietă
Aceştia au o înălţime de 70-80 de centimetri şi o lungime de 1,2-1,5 metri şi pot cântări până la 125 de kilograme. Dimensiunea lor este similară cu cea a ursului negru american.
În sălbăticie, urşii panda giganţi sunt găsiţi doar în regiunile muntoase izolate din centrul Chinei, în provinciile Sichuan, Shaanxi şi Gansu. În această zonă, la o altitudine între 1.500 şi 3.000 de metri, se află pădurile de bambuşi unde se găseşte această specie. Urşii îşi fac bârlogul din butucii de conifere găsiţi în pădure.
Apetitul unui panda pentru bambuşi este insaţiabil. Mănâncă 12 ore pe zi, ceea ce înseamnă 12,5 kg de bambus în fiecare zi. Chiar au un os special care iese din încheietura mâinilor superioare. Acest „pseudo-deget” îi ajută la manipularea bambusului.
Bambuşii au puţini nutrienţi, de aceea urşii panda trebuie să consume foarte mult. Aceştia caută în special vlăstarii tineri, care sunt mai bogaţi în nutrienţi, inclusiv calciu, azot şi fosfor.
Câteodată nu există suficient bambus pentru a susţine aceste animale, astfel că urşii panda vor mai consuma şi rozătoare, peşte insecte sau păsări.
Viaţa ursului panda gigant
În cea mai mare parte a timpului, urşii panda sunt singuratici. Le displace atât de mult să fie în jurul semenilor încât au un simţ dezvoltat al mirosului care le permite să ştie atunci când un alt panda este aproape pentru a-l evita. Dacă vin în contact unul cu altul, se vor ataca până când unul va pleca.
În medie, un teritoriu al unui panda este de circa 5 kilometri. Pentru a-şi marca teritoriul, urşii secretă un miros într-o glandă de sub coadă. Animalele pot spune sexul, vârsta, condiţia reproductivă, statutul social şi mai mult doar mirosind acest marker.
Singura situaţie când urşii panda giganţi se caută este în sezonul de împerechere. Masculii îşi vor simţi simţul olfactiv dezvoltat pentru a mirosi femela pregătită să se împerecheze. Femelele se împerechează o dată la 2-3 ani.
Perioada de gestaţie medie este de 135 de zile, dar variază mult, între 100 şi 185 de zile. Femelele dau naştere la unul sau doi pui (deşi al doilea de obicei nu supravieţuieşte) care cântăresc doar 85-142 de grame. Aceştia sunt complet orbi timp de 50-60 de zile şi încep să meargă, cât de cât, după 10 săptămâni de viaţă.
Puii încep să mănânce bambuşi la vârsta de 7-9 luni şi continuă să fie îngrijiţi până la 18 luni, când puiul este lăsat să se descurce singur. Femelele ating maturitatea la 4-5 ani, iar masculii la 6-7 ani.
Aceşti urşi sunt cunoscuţi pentru dispoziţia lor curioasă şi jucăuşă. În captivitate, sunt observaţi deseori cum se joacă cu diferite obiecte. De asemenea, sunt cei mai vocali dintre toate speciile de urşi, fiind capabili să scoată o varietate de sunete.
Conservarea
IUCN (International Union for Conservation of Nature and Natural Resources) a inclus urşii panda giganţi în categoria de vulnerabil. Aceasta este o îmbunătăţire comparativ cu statului acestora în anii ’80, când erau listaţi ca rari de IUCN. La ultimul recensământ, populaţia de urşi panda giganţi părea că se află în creştere.
În China, există 67 de rezervaţii care protejează circa două treimi de panda giganţi din sălbăticie şi mai mult de jumătate din habitatul acestora, conform WWF.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Mitomanie în lumea animală: o ursoaică panda a mimat o sarcină pentru a primi mai multă hrană!
Doi pui de panda uriaş, de la o grădină zoologică din Atlanta, sunt în realitate femele