Într-o descoperire în premieră, paleontologii au găsit păianjeni cu ”ochi de pisică”
„Întrucât aceşti păianjeni sunt conservaţi în roci de culoare închisă, a fost imediat evident că ochii lor mari aveau trăsături convexe”, a precizat Paul Selden de la University of Kansas. „Am realizat că ar fi fost vorba de tapetum lucidum – o structură reflectivă într-un ochi inversat unde lumina intră şi este reflectată din nou în retină. Este diferit faţă de un ochi normal unde lumina trece şi nu are o trăsătură reflectivă”, a adăugat savantul.
Selden a spus că există unii păianjeni actuali cu tapetum lucidum, dar noua lucrare este prima care descrie această trăsătură într-un păianjen fosilizat. „La păianjenii săritori se observă ochi mari, dar aceştia sunt normali, în timp ce noaptea, la păianjenii-lup se văd ochii reflectorizanţi precum cei ai pisicilor. Astfel, prădătorii nocturni tind să folosească acest tip diferit de ochi. Este prima dată când un tapetum lucidum a fost găsit în fosile”, a mai spus Selden.
Descrierea fosilei creşte numărul păianjenilor cunoscuţi din formaţiunea Jinjiu de la 1 la 11. Cercetătorul a mai spus că păianjenii, care trăiau acum 110 – 113 milioane de ani, au fost protejaţi de deteriorare pentru a deveni atât de bine conservaţi în şisturi, scrie Phys.
„Descoperirea este foarte rară pentru că sunt moi – nu au cochilii, astfel se descompun rapid. Trebuie să fie o situaţie foarte specială unde au fost luaţi de ape şi s-au scufundat, fiind ţinuţi departe de bacterii – ar fi putut fi un mediu cu oxigen scăzut. Aceste roci sunt acoperite cu mici crustacee şi peşti, astfel că este posibil să fie existat un eveniment catastrofal. Nu ştim exact care este cauza, dar ceva a omorât multe animale în jurul lacului într-un anumit timp sau într-un anumit ciclu”, a menţionat savantul.
De asemenea, şistul a păstrat fosilele de păianjen într-o manieră în care s-a scos la iveală reflectivitatea tapetumului, o trăsătură care nu ar fi putut apărea dacă insectele erau prinse în chihlimbar.
În afară de noutatea descoperirii, Selden a spus că păianjenii completează imaginea de ansamblu a biodiversităţii cretacice. „Este o familie dispărută de păianjeni care erau în mod clar foarte răspândită în Cretacic şi ocupa nişele păianjenilor săritori de astăzi. Dar cei vechi se descurcau altfel. Structura ochilor este diferită de cea a păianjenilor săritori”, a conchis savantul.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: